Știți deja, anul acesta am ajuns în Ithaca, reședința doamnei Penelopa și a consortului, Ulysse. Dacă pe dânsul l-am văzut în centrul capitalei, Vathy, sub formă de statuie bust, madamei i-am mâncat papucii într-o seară, la restaurant.
Papuceii Penelopei este un preparat tradițional grecesc. Cred că au și turcii o variantă (ăștia am auzit că gătesc vinete în fel și chip), la care se folosește carne tocată, dar mai mult ca sigur că se numește altfel. Au trecut trei luni de când am fost în insulă, dar cum dorul de Grecia este constant și permanent, m-am gândit să fiu un pic mai aproape de ea măcar culinar. Așa că mi-a venit cheful să reproduc papuceii din memorie și cu puțină imaginație, fără să caut rețeta pe net.
Am cumpărat patru vinete potrivite, o bucată de brânză de capră, vreo 200 grame de șuncă presată, două ouă și o rotiță mică de cașcaval și m-am pus pe gătit, chit că temperatura de afară nu mă prea încuraja să pornesc cuptorul. Dar dacă mi-a trebuit să aduc Grecia acasă, apăi n-aveam decât să îndur și căldura.
Vinetele se spală, se șterg de apă, de îndepărtează cotorul și se taie pe lung. Nu cureți coaja! Cu ajutorul unei lingurițe se scobește miezul, lăsând cam un centimetru de pulpă. Miezul acesta se toacă mărunt și se amestecă împreună cu brânza sfărâmată, șunca tăiată cubulețe mici, ouăle bătute și niște piper proaspăt măcinat. Cui îi place. N-aș mai recomanda să se adauge sare, nici măcar dacă brânza este nesărată. Asta pentru că e destul de sărat cașcavalul.
Se pune hârtie de copt în tava pentru cuptor, se așează vinetele scobite și se umplu cu amestecul obținut. Poți pune cu generozitate, nu doar până la nivelul feliei de vânătă, pentru că în timpul coacerii umplutura va mai scădea. Stropește (sau pulverizează dacă ai o sticluță cu un astfel de dispozitiv, eu am una adusă din Thassos) cu ulei de măsline și dă la cuptorul încins, la foc mediu. Vinetelor mele le-au trebuit cam vreo două ore, două ore și jumătate. Verifică din când în când, pentru că ține și de mărimea vinetelor folosite. Dacă iei niște bastârci cât bâta de baseball, o să le mănânci a doua zi, la micul dejun:)))
Vei ști că papuceii sunt aproape gata atunci când centimetrul de vânătă rămas pe margine s-a înmuiat, iar coaja s-a zbârcit puțin. Hai că ești gospodină, o să-ți dai tu seama! Când aceste condiții sunt îndeplinite, rade cașcavalul și presară pe fiecare papucel, acoperind toată umplutura. Eu la această etapă am mutat tava pe trepta cea mai de sus a cuptorului, ca să se rumenească frumos. Când cașcavalul are o culoare aurie, înseamnă că e gata. Nu sunt sigură pentru că nu am încercat, dar bănuiesc că preparatul e la fel de bun și arătos și dacă folosești mozarella în loc de cașcaval. Mai ales dacă obișnuiești să mănânci mai nesărat. Ar fi singura scuză care ar sta în picioare pentru a folosi un produs italian. Altfel… cred că grecii s-ar cam supăra. Eu nu am vrut să mă pun rău cu ei.
Papuceii Penelopei sunt buni calzi. Sigur, îi poți servi și reci, că doar n-oi arunca ce ți-a rămas. Dar le cam iei din farmec. Calzi sunt buni.
Dacă faci, să-mi spui cum ți-au ieșit și dacă ți-au plăcut!
PS. Am decorat cu roșii… roșii și portocalii. De chichi.
laurabogaciublog 
Stiam o varianta a vinetelor parmegiana facute si cu parmezan. O sa fac reteta ta, iti trimit poze si pun si pe blogul meu ca m-a inspirat ce mai misto tipa pe care am cunoscut io anul trecut ! adica matale, doamna!
ApreciazăApreciază
Pe cat pui pariu ca preparatul tau va fi mai gustos?:)))
ApreciazăApreciază