Cesar Millan este MA-GI-CI-AN!

I-am urmărit vrăjită emisiunile la televizor. M-am întrebat adesea dacă nu cumva totul nu-i decât o făcătură. Mi se părea incredibil ca un om să cunoască atât de în amănunt comportamentul câinilor, să le anticipeze intențiile, mișcările, alegerile. După ce i-am citit și cartea, m-am convins că știe totul despre câini. Chiar este un magician… Un maestru al psihologiei canine. Dacă anul trecut îmi spunea cineva că omul ăsta, Cesar Millan, o să includă și Bucureștiul în turneul lui european – „Once Upon a Dog Tour 2017” – n-aș fi crezut nici să mă pici cu ceară. Adevărul este că nici nu cred să merităm așa ceva. O țară care a ajuns cunoscută pentru barbaria pe care o practică din septembrie 2013, o țară în care câinele a devenit dușman național, o țară care a plătit două milioane de euro unei familii iresponsabile – familia Anghel -, o țară în care dezaxații care maltratează și ucid animale din plăcere nu sunt pedepsiți de legi care scriptic există, o țară în care Poliția Animalelor este o instituție care a fost înființată dar care nu funcționează, nici nu merită așa onoare. Din fericire mai suntem și cei pentru care câinele este cel mai bun prieten al omului. Cei pentru care această definție consacrată a rămas dintotdeauna valabilă. Cei pentru care câinele este un membru al familiei, iubit, îngrijit și respectat așa cum merită. Și mai ales există cei care și-au sacrificat liniștea și confortul pentru a salva câinii nimănui de la moarte, cei care nu au noaptea somn de grija lor, cei care se zbat să le găsească adoptatori și să le ofere ceea ce prietenul cel mai bun al omului merită din naștere: o viață împreună. Dar aceasta este o poveste în care dacă intru risc să mai ies peste vreo 50.000 de caractere scrise fără să fi putut spune totul.

Da, Cesar Millan vine la București, pe 21 martie. Și sigur va umple la refuz o sală (Polivalenta în cazul nostru), așa cum umple peste tot prin lume unde își susține show-ul și fascinează spectatorii. Câte 14 – 15.000 de spectatori la un singur show! Acum avem și noi ocazia de neratat de a-l vedea live instruind câinii să respecte comenzile și rezolvând probleme de comportament deranjate ale acestora. Cesar Millan este, fără îndoială, cel mai renumit antrenor canin din lume, iar talentul lui de a stabili o relație de încredere în raport cu câinii este unic, aș zice eu. Și ca mine ar zice toți cei care l-au văzut la lucru.

Cesar va lucra, pe scena Sălii Polivalente, cu zece câini-problemă selecționați în prealabil, el fiind un as în a rezolva fobiile acestora, agresivitatea (sau dimpotrivă, frica excesivă manifestată nejustificat), precum și o mulțime de alte tipuri de comportamente deviante.

V-aș recomanda să vă grăbiți în a achiziționa bilete la show-ul din 21 martie, în caz că mai sunt disponibile. Vă amintiți cum s-au epuizat la spectacolele lui Andre Rieu? Ei, cam așa e și în cazul lui Cesar Millan. Biletele au fost puse în vânzare pe myticket.ro și au prețuri cuprinse între 100 și 425 lei, în funcție de poziționarea în sală.

Pentru că cele 42 de bilete VIP meet&greet la prețul de 599 lei au fost epuizate,  la cererea fanilor organizatorii au pus la dispoziție încă 44 de astfel de bilete. Acest tip de bilet include accesul în culise cu 20 de minute înainte de începerea spectacolului pentru o sesiune de meet&greet și oportunitatea de  a face o fotografie cu Cesar.

Câteva aspecte importante: spectacolul se va desfășura în limba engleză, însa va fi dublat în limba română. Accesul în Sala Polivalentă nu va fi permis persoanelor însoţite de animale de companie, iar filmarea sau fotografierea în timpul spectacolului vor fi strict interzise. Organizatorii au mai anunțat că Cesar se alătură eforturilor de salvare și reabilitare a animalelor întreprinse de Asociația Kola Kariola și va dona o parte din valoarea fiecărui bilet către asociație.

Parteneri media: Digi Animal World și Digi FM

Alți parteneri: Running Mag, Zile și Nopți, Asociația Chinologică Română și Asociația Kola Kariola

Anunțuri

Zăpada, locatarii și locala

Ați înjurat scris și oral ninsoarea, zăpada și datul la lopată. Ei, acum e și rândul meu. Numai că eu nu am nimic cu ninsoarea și zăpada ca fenomene meteo, și nici nu strâmb din nas dacă trebuie să dau cu lopata la mine la bloc. Singura condiție este să fie una potrivită staturii și forței mele. Adică să fie ușoară, să aibă coada rezonabilă (nici prea scurtă, nici prea lungă) și cupa încăpătoare dar nu foarte tare, cât să pot să o manevrez pe plin fără să mă obosească în primul sfert de oră. Dar cui îi pasă de preferințele mele… Scriu și eu ce-mi vine în cap, că așa știu eu că trebuie, să fac o introducere. Deși aș fi scris din prima: fu-bip în gu-bip, mor-bip mă-bip, băga-ți-aș bip în bip de Puliție locală. Acum să vă și explic:

Fiică-mea lucrează la o agenție imobiliară și la un salon, ambele aflate, una lângă alta, la parterul unui bloc. Fu-bip fundația și toată structura lui de bloc, e lung cu boală pe el și are un trotuar lat cu spume pe el. Și se termină cu un spațiu verde îngust, împrejmuit cu gărduleț. De lat și încăpător ce este, bivolii cu mașini din bloc parchează lejer pe el. O iau ei așa, cătinel, pe unde o alee îngustă taie trotuarul și întrerupe gărdulețul, și conducând prudent de-an boulea pe mijlocul lui, vin și parchează balega de tablă inclusiv în fața agenției și a salonului. Că e gratis. Când nu e vorba de zăpadă, în afară de pietoni, asta nu deranjează pe nimeni. Dar când e zăpadă…

Deci săptămâna trecută, când încă mai ningea, fata s-a apucat să curețe în fața agenției și a salonului. Că așa zice la litera legii, că acolo unde la parter funcționează un prost de agent economic, el trebuie să dea zăpada de pe trotuar. Boii încălțați de locatari sunt scăpați de grija asta. Ei pot rămâne în grajduri cu nesimțire, încălzindu-se la propriile bășini ca la șemineu. Ce să-i doară pe ei la brișcă? Ce simț civic? Așa.

Și dă a mea cu lopata la zăpadă ca să poată fi posibil accesul la cele două unități. Bun. Imediat ce se oprește ninsoarea, iaca apare și Puliția locală. Pe la 12 și ceva. Cu hârtia scrisă în mână (miracol, minune, senzațional: o țineau corect, cu scrisu-n sus!). Că cică fraierul de agent economic trebuie să dea zăpada de pe TOT trotuarul, nu să facă doar alee pe care să poată circula și spurcații ăia de locatari. Da, da, trotuarul ăla lung cu boală pe el și lat cu spume. Tot. Zdrențele din bloc puteau lâncezi în continuare, nu aveau nicio obligație.

Lu’ a mea, săraca, nici nu-i trecuse febra musculară din ziua anterioară. Și nu că ”dau zăpada mai târziu”, da?! Până la ora 15 să fie lună! Că altfel na amendă de 2000 de lei, de la Puliția locală. Și ca să fie lucrurile clare, ia de colea și hârtia, ca să fie oficială treaba. Un lucru e neclar: unde p-bip si mor-bip și gâtul, și gura și restul pieselor mamelor dvs trebuie depozitată zăpada curățată? Că pe hârtie scrie NU în curte, NU pe trotuar, NU pe carosabil, NU în intersecție. Deci unde p-bip și mor-bip și gâtul și gura și restul pieselor mamelor dvs?! O luăm înăuntru, în firmă?

A curățat săraca… Căcații din bloc au rămas să clocească în continuare, fiecare în haznaua lui. Dar bine a fost, pe trotuarul gata curățat, să își parcheze mașina ditai boul, fără jenă. Și nu, nu era o întâmplare. Acolo o parchează de regulă. Asta oricum nu o deranjează pe Puliția locală.

Cum nu au deranjat-o nici trotuarele troienite, din apropiere, de la blocurile care nu aveau la parter niște fraieri de agenți economici care să fie obligați să le curețe.

Boului care și-a parcat mașina pe trotuarul curățat de fiică-mea i-am lăsat eu un răvaș sub ștergătoare, că n-am reușit să dau cu crucea de el. Pe Puliția locală o aștept la următoarea ninsoare. Să ne lămurim.

PS. Mi-a venit ideea! Știu unde ducem zăpada de pe trotuar data viitoare. O parte o punem ÎN bloc, la parter (nu scrie pe hârtia de la Puliția locală că nu e voie) și o parte pe mașina țărănoiului. Că nu ne obligă să-i și dezăpezim mașina, nu?!

Ăsta-i adevărul!

Șosetele Parasoftin. Hai pe bune, cine nu a văzut măcar o dată reclama?! Știți despre ce zic, nu-i așa? Dar dacă și voi – ca și mine – sunteți sceptice în privința produselor pe care publicitatea se străduiește să ni le îndese în celulele sistemului nervos central, înseamnă că aveți nevoie de o confirmare obiectivă din partea cuiva care le-a testat. Asta fac eu acum.

Da, am fost la evenimentul în cadrul căruia a fost lansat acest produs. Și, da, la plecare l-am primit cadou. Așa se face. Știindu-mi problema în privința călcâielor, m-am bucurat dar mi-am păstrat rezervele și doza de neîncredere. Am azvârlit ”plicul” cu șosetele exfoliante într-un sertar al noptierei, dar numai după ce am verificat termenul de valabilitate, pentru a mă asigura că la vară – când aveam de gând să le folosesc – vor mai fi bune de ceva. Dacă sunt bune de ceva… De ceva ce promit ele că sunt capabile să facă.

Le-ar fi apucat vara în sertar, într-adevăr, dacă răgazul dintre Crăciun și Anul Nou nu mi-ar fi oferit niște timpi morți. Timpi morți, piele moartă. Se potrivea, oarecum. Acum ce să zic, tot sinceră să fiu, călcâiele mele erau greu încercate. Iar metodele mele de a le da față, cu totul inedite. Nu pot să vi le dezvălui decât dacă insistați.:)))))) Pot doar să vă spun că este exclusă pedichiurista. Că piatra ponce nu putea decât să mă mângâie pe ele, iar cremele emoliente speciale doar să mi le parfumeze, eventual. În momentele lor de apogeu – înainte să le aplic metoda mea secretă de rașchetare – dacă voiam puteam chiar să tropăi prin casă pe ele. Chiar și nepotcovită.

Deci de plictiseală m-am dat la șosetele astea exfoliante, mult-lăudate. Sunt efectiv niște șosete din plastic, în care torni soluția pe care o găsești în cele două plicuri. Aveți grijă, unul este pentru piciorul drept și altul pentru cel stâng!:)))))))))))))))))))) GLUMEEEESC!:))))))) Turnat soluție, introdus copite, securizat cu banda adezivă pusă la dispoziție de producător, tras pe deasupra șosete flaușate. Timp de expunere: 90 de minute. Dovada că soluția acționeaza: primele cinci minute, în cazul meu. În aceeași zi îmi făcusem pedichiura… Personal. Adică neprofesionist. A se citi ”MĂCEL”. După expirarea timpului, conform instrucțiunilor, spălat picioare (fără țesălat):))))

Deși am reținut de la evenimentul de lansare al produsului, din prezentare, și am citit și pe plic, că efectul apare după șapte zile, sincer vă spun că după folosirea șosetelor am și uitat acest amănunt. I-au trecut zilele… În cea de-a opta, dacă nu mă înșel, dimineață, în bucătărie, la cafea, picior peste picior, îmi cade privirea pe unul dintre ele. O arunc și la celalalt. Privirea. Albicioase, de parcă mă jucasem cu ele în clor. Măi să fie… Instinctiv, frec cu degetul pe laterala călcâiului. Și ce să vezi, lumeeeee?! Iaca ce se desprinde o pojghiță de piele moartă. Moartă de-a binelea. Albă și uscată, cum e pielea care se jupoaie după ce te-a pârlit soarele pe plaja din Eforie Nord. Și iaca ce mă apuc, lume, de curățat. Hââââââârșt! Și hâââââââââââârșt! Fâșie după fâșie. Bucurie, frenezie. Mușuroi pe podea, în bucătărie! Băi nenică, chiar magie! În veci n-aș fi crezut că pot șosetele astea să facă așa ceva cu tălpile mele. Și nu numai cu ele! Am tras piei de peste tot, de pe toată (scuzați!) laba piciorului! Eu așa zic: trebuiau să mă cheme pe mine la bancul de probe când au scos prototipul. Dacă au reușit să faca treabă cu mine, nu aveau cum să găsească un caz mai grav. Decât, eventual, la plugari. La ăia care umblă vara în picioarele goale pe ogoare.

A mai trecut o săptămână de atunci. Eu încă mă jupoi. Mai finuț, e drept, dar încă mă jupoi. Între degete. Sub degete. Pe degete. Dau în fiecare dimineață binețe picioarelor mele și nu le recunosc, pentru că în fiecare zi sunt altele și totuși știu sigur că aceleași, ale mele. Intru la duș și, când ies de acolo, în loc să le încalț, iar le mai descalț încă o dată, ici și colo. Jupuirea încă nu s-a terminat. Și zi după zi îmi fac griji: ce mă fac dacă, în ritmul acesta, voi fi nevoită să îmi schimb încălțămintea și să-mi cumpăr măsura 36? Până la Parasoftin am purtat 37…

Adevărul este că șosetele astea sunt magice. M-am și dus la farmacie să întreb cât costă o pereche, pentru că voi avea cu ele o relație de lungă durată, bazată pe încredere. Eu am întrebat la o modestă farmacie de cartier, unde prețurile nu se obrăznicesc: 24 lei. În alte farmacii, nu știu… Dar își merită banii.

Astea-s picioarele mele. Încă în evoluție.:)))) Pam-pam!

Mâine…

…vă spun adevărul.