Peștele în sos tomat, versatilul preparat

sprot 2

Că peștele este un aliment sănătos și cea mai bună alegere când vine vorba de carne, e de notorietate. Acizii grași polinesaturați Omega 3, considerați acizi grași esențiali, sunt vitali pentru funcționarea în bune condiții a metabolismului, iar vechiul slogan „Nicio masă fără pește” reprezenta o recomandare cât se poate de bună, pentru absolut toate vârstele. Valabilă și azi.

Grăsimile nesaturate din pește protejează sistemul nervos, hrănesc creierul, cresc energia și puterea de concentrare, dar și nivelul de „colesterol bun”. În plus, fiind o sursă excelentă de proteine, cărora li se adaugă cantități apreciabile de minerale (fier, fosfor, zinc, cupru, calciu și potasiu), oligoelemente (seleniu, cobalt și mangan) și vitamine (A, E și toată gama de B-uri), peștele este unul dintre marii contributori la formarea țesuturilor și la o normală desfășurare a proceselor fiziologice din organism.

Cum sfatul nutriționiștilor este de a consuma o cantitate cât mai mică de prăjeli, cel mai popular mod de preparare a peștelui nu este și cel mai recomandat. Și ar mai fi un aspect demn de luat în seamă: peștele cumpărat ca fiind proaspăt nu întotdeauna este așa cum pretind cei care îl vând că este… Iar vara riscurile sunt mai mari decât oricând.

Dacă îți place peștele și vrei să îl consumi în siguranță, având garanția că provine din surse sigure și că este preparat în condiții corespunzătoare de igienă, cu respectarea standardelor, cel mai comod și accesibil este să îl alegi pe cel conservat.

Sortimentele în sos tomat pot fi foarte lesne ingredientele principale ale unei mese sănătoase, delicioase și ușoare. Pe lângă acizii Omega-3 din pește, o astfel de conservă mai furnizează organismului și licopen, grație roșiilor din care este preparat sosul.

Conservele Eva de sardine, macrou, șprot sau fileuri de hering în sos tomat pot fi consumate ca atare – în pauza de masă – sau pot reprezenta un fel principal de mâncare, acasă. Este nevoie doar de puțină imaginație, pentru că cele mai bune rețete nu sunt neapărat cele din cărțile de bucate. De exemplu, sardinele în sos tomat pot fi consumate cu paste sau cu mămăligă. Cât despre fileurile de macrou sau hering în sos tomat, acestea se pretează și alături de garnituri ușoare de cartofi natur, orez, năut sau linte, dar și pe felii de pâine integrală, sub formă de sandvici, sau pe chifle – ca tartine.

Sosul tomat care învăluie și scaldă diferitele sortimente de pește din conservele Eva este un sos bogat, obținut din roșii suculente, atent selecționate, preparat folosindu-se cele mai noi și moderne tehnologii. Dincolo de avantajele consumului de pește din punct de vedere nutritiv, bucură-te de mese de vară ușoare, dar gustoase și – nu în ultimul rând – prietenoase cu silueta.

Haringa fileti u umaku od rajcice SK poklopac_CS4

Sardine in sos tomat_1

Central District Viitorului 134 – un nou proiect Forty Management în zona centrală a Capitalei

1

Dezvoltatorul imobiliar Forty Management&Investments, condus de antreprenorul Lucian Azoiței, a cumpărat la începutul anului un teren de 2.200 mp pe strada Viitorului 134-136, într-o tranzacție evaluată la circa 2,1 milioane de euro.

Forty Management este promotorul ultimului concept de dezvoltare rezidențială din România, affordable luxury. Forty dezvoltă proiecte rezidențiale sub brandul Central District și lucrează acum la proiectul Central District 4 Elemente, o dezvoltare cu 192 de apartamente și 1.500 mp de zonă comercială, având o valoare de 22 millioane de euro. Compania a finalizat 90 de apartamente și are în construcție alte 244 de apartamente, inclusiv dezvoltări exclusive ca Central District Polona 25 si Central District Cuza 99.
Terenul cumpărat de Forty este unul dintre cele mai mari din interiorul inelului central al Bucureștiului, într-un areal aflat în plină dezvoltare. În zonă, se mai dezvoltă proiectul C-entral Apartaments, al dezvoltatorului 1 Development, mai multe proiecte de mici dimensiuni și a fost anunțată achiziția unui teren de către omul de afaceri Dan Șucu, în zona Parcul Circului. În urma procesului de autorizare se așteaptă să rezulte circa 33 de apartamente și 1.000 mp de birouri, a căror valoare de piață, la finalizarea construcției este estimată la circa 9,5 milioane de euro, potrivit informațiilor transmise de reprezentanții dezvoltatorului.
„Central District Viitorului 134 înseamnă un proiect boutique, cu 33 apartamente generoase, împărțite în două imobile, ceea ce înseamnă o comunitate restrânsă, uniți prin aceeași dorință de a împărtăși valorile noastre legate de calitatea ridicată a vieții, atenția la detaliu și design. Central District Viitorului dorim să fie primul proiect rezidențial din România ce împletește dezvoltarea imobiliară cu manifestări unicat de artă urbană, ce vor purta semnăturile unor artiști consacrați, de street art. Gardul imobilului, holul de acces, holurile etajelor, toate vor fi înnobilate de creațiile artiștilor cooptați special pentru acest proiect, iar cea mai impresionantă creație va fi o girafă albastră, construită și montată la fața locului, ce se “hrănește” cu frunzelele pergolelor, pe două etaje. Urmând tradiția premierelor naționale din proiectele anterioare – unde în Central District Cuza 99 am creat o clădire verde la propriu, cu pomi și jardiniere grandioase pe fațadă, iar în Central District 4 Elemente vom implementa pentru prima oară într-un proiect imobiliar rezidențial o pistă de alergare pe bloc și o zonă de relaxare cu cinema în aer liber – și în Central District Viitorului 134 vom oferi primul proiect rezidențial cu acces direct la un teren de tenis, baschet și fotbal, în nocturnă, exclusiv pentru locatari. Proiectul a fost extrem de bine primit de către piață. În această fază, de vânzări off plan, am vândut 35% dintre apartamente și am închiriat integral zona de birouri. Într-un scenariu optimist, la sfârșitul acestui an vom începe să construim“, a declarat, Lucian Azoiței, CEO al Forty Management.

2

3

Primăvara aceasta, Forty Management a început construcția Central District 4 Elemente, primul proiect rezidențial cu pistă de alergare pe bloc, din România. Azoiței spune că în primele cinci luni de vânzări din acest proiect a precontractat 75% dintre apartamente și a închiriat 50% din zona comercială. Planul managerului este să încheie anul cu achiziția a încă două terenuri în zona de nord a orașului. “Intenționăm să dezvoltăm pe unul dintre aceste terenuri cel mai exclusivist proiect din România, iar pe celălalt un proiect la care lucrăm de peste 5 ani, o dezvoltare de mari dimensiuni, cu peste 1.200 de apartamente și o clădire de birouri de 25.000 mp, în care să implementăm un concept unic în Europa.“, explică Lucian Azoiței.
Pe parcursul lunii iulie 2019, pretențiile vânzătorilor de apartamente noi și vechi s-au majorat atât pe plan național, cât și în câteva centre regionale importante, în frunte cu Bucureștiul. Suma medie solicitată la nivel de țară pentru un apartament s-a majorat cu 2,7% luna trecută, de la 1.216 euro pe metru pătrat util în iunie, la 1.249 de euro pe metru pătrat, potrivit indicelui Imobiliare.ro. Valoarea actuală este cu 3,1% mai mare decât cea consemnată în perioada similară a anului trecut, respectiv 1.212 euro pe metrul pătrat util. Apartamentele din București s-au scumpit cu 2,6% în iulie 2019, de la 1.284 la 1.318 euro pe metrul pătrat util. Prețul a ajuns exact la nivelul valabil în urmă cu 12 luni. În paralel, oferta este tot mai mare. Anul trecut au fost livrate 11.272 de locuințe în regiunea București – Ilfov, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în creștere cu 18% comparativ cu 2017.

Spălat, colorat, energizat, întărit. Plantur 39 și un păr mulțumit

thumbnail

Toată viața m-am văicărit că am părul ondulat ( și aici pe blog, de câteva ori) și am fost într-un permanent război cu el. Am înțeles foarte devreme că singura armă cu ajutorul căreia pot lupta împotriva lui este foarfeca, și că dacă îl tund scurt stă cumințel. Cât de cât… De cum am devenit majoră i-am pus gând rău și culorii lui. Șatenul îmi părea enervant de comun.

Nu cred să fi scăpat vreo culoare pe care părul meu sa n-o fi cunoscut în mod intim. Maică-mea era îngrozită de viteza cu care se succedau culorile și îmi repeta de fiecare dată aceleași și aceleași cuvinte: „O să rămâi fără păr pe cap. Vezi tu mai târziu…” Mă toca nervos, parcă era o cobe. Așteptam să se culce ca să mă duc în baie și să mă vopsesc, numai să nu mai aud vorbele astea, ca o placă veche de patefon. De atâtea ori mi le-a spus încât ajunsesem, uneori, când băgam mâinile în păr să uniformizez vopseaua, să mă tem că i se poate împlini profeția și o să mă trezesc că părul meu s-a topit și a devenit o pastă.
Pe la 30 și ceva de ani, coafeza care mă tundea – scurt, desigur! – după ce mi-a admirat culoarea (începusem să fac combinații de vopseluri, să fiu cum nu era nimeni alta) m-a întrebat cât se poate de firesc, fără urmă de malițiozitate: „Dar care este culoarea ta naturală?” I-am răspuns că șaten. „Mai deschis sau mai închis?”, a continuat să mă chinuie cruda creatură. În sinea mea eram siderată. Nu îmi mai aminteam nici să mă pici cu ceară ce nuanță avea părul meu. Chiar nu mai știam, nu mai puteam vizualiza. Și nu aveam nicio fotografie care să mi-o amintească. Pozele din perioada în care eram naturală erau din epoca fotografiilor alb-negru…
Au mai trecut încă vreo 15-16 ani și m-am potoliiiit… Ei, nu de tot. M-am potolit în sensul că de atunci mă vopsesc șaten, apropiat culorii mele naturale. Dar tot îmi mai scapă câte o șuviță (nu neapărat discretă) care devine ba verde, ba albastră, ba mov. Fără păr în cap – cum cobea maică-mea – n-am rămas. Dar, să fiu sinceră, începusem să găsesc pe perie mai multe fire căzute decât înainte. Începusem să cam intru la idei, nu de alta dar… nu îmi permit să pierd prea multe, pentru că n-am avut niciodată vreo claie cu care să mă laud. (Ce să vezi, îi mai și cer coafezei să-l fileze!:))))) Acum că s-au ițit și „ghioceii”, ce să zic, vopsitul ăsta se cerea mai des, măcar la rădăcină… Cum să fac, cum să le împac pe amândouă: să acopăr și firele alea albe – încă nu foarte multe, e drept -, să nici nu îl agresez și să încep să pierd consistent din el. Cred că problema mea e a mai multora, de vreme ce s-a gândit cineva în lumea asta să creeze un produs care să aibă în vedere ambele aspecte. Știam brandul de ceva vreme, auzisem de el – sigur ați auzit și voi! – dar acum am găsit o formulă care este fix, dar fix-fix ce-mi trebuia mie: Plantur 39 Color Brown. Un șampon și un balsam. Na și mai zi acum ceva!

4

M-a atras cel mai tare găselnița asta, că șamponul și curăță părul, și îl colorează într-o nuanță de șaten profund. Adică pentru firele alea albe de care zic eu, nu mai trebuie acum să mă vopsesc așa de des ca să le acopăr. O las mai moale cu vopseaua, că era și timpul. Nici de căzut nu mi-au mai prea căzut fire, și asta în condițiile în care am un obicei tare prost, de care nu mă dezbar, deși știu că greșesc enorm: îmi frec părul cu prosopul. O fac instinctiv, apoi realizez că trebuie doar să-l tapotez și să las prosopul să absoarbă apa. Dacă stau acum să mă gândesc, până la urmă nu faptul că albesc mă sperie și îngrijorează. Mai tare mă tem să nu îmi cadă părul și să se rărească. Până la urmă pot să mă mai vopsesc din când în când, dar măcar să am ce vopsi! Mai mult pentru asta am ales gama Plantur39 Color, pentru că am citit că are în compoziție un complex de fitocafeină, iar fitocafeina asta pătrunde în foliculii firului de păr și îi întărește, prevenind căderea. Fie că e din cauze ereditare, fie hormonale (sarcină, menopauză, știți voi). Da, da, și încă ceva! Părul meu este mai lucios de când îl spăl cu șamponul ăsta și de când folosesc balsamul, neapărat balsamul aceleiași game. Dacă vopsitul îmi făcuse vreun deserviciu de fiecare dată, ăsta era. După ce mă vopseam avea luciu doar până la următoarea spălare, și era meritul acelui unic plic de balsam din cutie, care cică și fixa culoarea. De la următoarea se făcea câlți și devenea tern. Mi-a luat Plantur 39 și grija asta.
Uite că am tras lozul câștigător, potrivit părului meu, și câtă vreme voi mai purta șatenul, asta e rețeta mea de îngrijire, care nu îmi cere vreun efort suplimentar. Că n-aș avea răbdare. Fac ce făceam și înainte: șamponez și apoi aplic balsam. Numai că acum cu alte intenții și alte rezultate. Probabil că, la un moment dat, asemenea multor femei de vârsta mea (nu spui care!) îmi va fi mai comod să mă vopsesc blondă. Nu că n-aș fi fost niciodată:))). Dar când firele albe se înmulțesc ca vărsatul de vânt, blondul este o soluție mult mai bună pentru că le maschează mai ușor. Și voi avea și atunci nădejde în Plantur 39 Color, pentru că – i-auzi, ia! – există o gamă și pentru părul blond, similară celei pentru șaten: Plantur 39 Color Blonde. Care, la fel, cu puterea fitocafeinei, previne căderea, dar și colorează părul.

1
Hei, voi, astea tinere, blonde natural sau vopsite, să știți că produsele astea – șampon și balsam – nu sunt numai pentru noi, babetele (auzi, ce-am zis?!). Asta s-a înțeles? Înseamnă că nu m-am exprimat eu cum trebuie. Sunt bune și pentru voi, mămică! Vă intensifică nuanța părului (am vrut să scriu culoarea, dar era un pic de cacofonie)). Și vă întărește părul, prevenind căderea. Așa să le spuneți mamelor voastre dacă au aceeași obsesie ca a mea!

PS Nu căutați Plantur39 Color în supermarket, că nu găsiți. Este un produs dermatocosmetic și locul lui e în farmacie. La prețuri cuprinse între 50 si 55 lei pentru șampoane și între 45 si 50 lei pentru balsamuri. Ca să știți.
PPS Stați liniștite, nu pătează nici pielea, nici hainele. Deci nici prosopul, nici fața de pernă. Știti ce zic, nu?!:))))

Spălat, colorat, energizat, întărit. Plantur 39, m-ai mulțumit!

wow

Toată viața m-am văicărit că am părul ondulat (și aici pe blog, de câteva ori) și am fost într-un permanent război cu el. Am înțeles foarte devreme că singura armă cu ajutorul căreia pot lupta împotriva lui este foarfeca, și că dacă îl tund scurt stă cumințel. Cât de cât…

De cum am devenit majoră i-am pus gând rău și culorii lui. Șatenul îmi părea enervant de comun. Nu cred să fi scăpat vreo culoare pe care părul meu sa n-o fi cunoscut în mod intim. Maică-mea era îngrozită de viteza cu care se succedau culorile și îmi repeta de fiecare dată aceleași și aceleași cuvinte: „O să rămâi fără păr pe cap. Vezi tu mai târziu…” Mă toca nervos, parcă era o cobe. Așteptam să se culce ca să mă duc în baie și să mă vopsesc, numai să nu mai aud vorbele astea, ca o placă veche de patefon. De atâtea ori mi le-a spus încât ajunsesem, uneori, când băgam mâinile în păr să uniformizez vopseaua, să mă tem că i se poate împlini profeția și o să mă trezesc că părul meu s-a topit și a devenit o pastă.
Pe la 30 și ceva de ani, coafeza care mă tundea – scurt, desigur! – după ce mi-a admirat culoarea (începusem să fac combinații de vopseluri, să fiu cum nu era nimeni alta) m-a întrebat cât se poate de firesc, fără urmă de malițiozitate: „Dar care este culoarea ta naturală?” I-am răspuns că șaten. „Mai deschis sau mai închis?”, a continuat să mă chinuie cruda creatură. În sinea mea eram siderată. Nu îmi mai aminteam nici să mă pici cu ceară ce nuanță avea părul meu. Chiar nu mai știam, nu mai puteam vizualiza. Și nu aveam nicio fotografie care să mi-o amintească. Pozele din perioada în care eram naturală erau din epoca fotografiilor alb-negru…
Au mai trecut încă vreo 15-16 ani și m-am potoliiiit… Ei, nu de tot. M-am potolit în sensul că de atunci mă vopsesc șaten, apropiat culorii mele naturale. Dar tot îmi mai scapă câte o șuviță (nu neapărat discretă) care devine ba verde, ba albastră, ba mov. Fără păr în cap – cum cobea maică-mea – n-am rămas. Dar, să fiu sinceră, începusem să găsesc pe perie mai multe fire căzute decât înainte. Începusem să cam intru la idei, nu de alta dar… nu îmi permit să pierd prea multe, pentru că n-am avut niciodată vreo claie cu care să mă laud. (Ce să vezi, îi mai și cer coafezei să-l fileze!:))))) Acum că s-au ițit și „ghioceii”, ce să zic, vopsitul ăsta se cerea mai des, măcar la rădăcină… Cum să fac, cum să le împac pe amândouă: să acopăr și firele alea albe – încă nu foarte multe, e drept -, să nici nu îl agresez și să încep să pierd consistent din el.

Cred că problema mea e a mai multora, de vreme ce s-a gândit cineva în lumea asta să creeze un produs care să aibă în vedere ambele aspecte. Știam brandul de ceva vreme, auzisem de el – sigur ați auzit și voi! – dar acum am găsit o formulă care este fix, dar fix-fix ce-mi trebuia mie: Plantur 39 Color Brown. Un șampon și un balsam. Na și mai zi acum ceva!

3

4

M-a atras cel mai tare găselnița asta, că șamponul și curăță părul, și îl colorează într-o nuanță de șaten profund. Adică pentru firele alea albe de care zic eu, nu mai trebuie acum să mă vopsesc așa de des ca să le acopăr. O las mai moale cu vopseaua, că era și timpul. Nici de căzut nu mi-au mai prea căzut fire, și asta în condițiile în care am un obicei tare prost, de care nu mă dezbar, deși știu că greșesc enorm: îmi frec părul cu prosopul. O fac instinctiv, apoi realizez că trebuie doar să-l tapotez și să las prosopul să absoarbă apa. Dacă stau acum să mă gândesc, până la urmă nu faptul că albesc mă sperie și îngrijorează. Mai tare mă tem să nu îmi cadă părul și să se rărească. Până la urmă pot să mă mai vopsesc din când în când, dar măcar să am ce vopsi! Mai mult pentru asta am ales gama Plantur39 Color, pentru că am citit că are în compoziție un complex de fitocafeină, iar fitocafeina asta pătrunde în foliculii firului de păr și îi întărește, prevenind căderea. Fie că e din cauze ereditare, fie hormonale (sarcină, menopauză, știți voi). Da, da, și încă ceva! Părul meu este mai lucios de când îl spăl cu șamponul ăsta și de când folosesc balsamul, neapărat balsamul aceleiași game. Dacă vopsitul îmi făcuse vreun deserviciu de fiecare dată, ăsta era. După ce mă vopseam avea luciu doar până la următoarea spălare, și era meritul acelui unic plic de balsam din cutie, care cică și fixa culoarea. De la următoarea se făcea câlți și devenea tern. Mi-a luat Plantur 39 și grija asta.
Uite că am tras lozul câștigător, potrivit părului meu, și câtă vreme voi mai purta șatenul, asta e rețeta mea de îngrijire, care nu îmi cere vreun efort suplimentar. Că n-aș avea răbdare. Fac ce făceam și înainte: șamponez și apoi aplic balsam. Numai că acum cu alte intenții și alte rezultate. Probabil că, la un moment dat, asemenea multor femei de vârsta mea (nu spui care!) îmi va fi mai comod să mă vopsesc blondă. Nu că n-aș fi fost niciodată))). Dar când firele albe se înmulțesc ca vărsatul de vânt, blondul este o soluție mult mai bună pentru că le maschează mai ușor. Și voi avea și atunci nădejde în Plantur 39 Color, pentru că – i-auzi, ia! – există o gamă și pentru părul blond, similară celei pentru șaten: Plantur 39 Color Blonde. Care, la fel, cu puterea fitocafeinei, previne căderea, dar și colorează părul.

1
Hei, voi, astea tinere, blonde natural sau vopsite, să știți că produsele astea – șampon și balsam – nu sunt numai pentru noi, babetele (auzi, ce-am zis?!). Asta s-a înțeles? Înseamnă că nu m-am exprimat eu cum trebuie. Sunt bune și pentru voi, mămică! Vă intensifică nuanța părului (am vrut să scriu culoarea, dar era un pic de cacofonie:)). Și vă întărește părul, prevenind căderea. Așa să le spuneți mamelor voastre dacă au aceeași obsesie ca a mea!
PS Nu căutați Plantur39 Color în supermarket, că nu găsiți. Este un produs dermatocosmetic și locul lui e în farmacie. La prețuri cuprinse între 50 si 55 lei pentru șampoane și între 45 si 50 lei pentru balsamuri. Ca să știți.
PPS Stați liniștite, nu pătează nici pielea, nici hainele. Deci nici prosopul, nici fața de pernă. Știti ce zic, nu?!:))))