SENZAȚIONAL! Ce riscă fumătorii cu adevărat!

smoking-1104336_1920

Nu știu cine a scris-o, dar îmi place. Am primit-o de la o prietenă și o dau mai departe. Să se bucură și domniile voastre.

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,

Stă Ștefan cel Mare, fumător de fel.

Dar de când cu legea asta păguboasă

Muma nu-l mai lasă să fumeze-n casă.

Ștefan bea cafeaua, plânge și suspină

Că vrea-n piept să bage niște nicotină.

Orologiul sună unu și jumate,

N-a fumat nimica azi și nu mai poate.

Scoate o țigară, și când s-o aprindă

Îl lovește mă-sa c-un papuc din tindă.

– Ieși afară Ștefan că împuți palatu’!

S-a votat o lege! Gata cu fumatu’!

Ștefan iese-afară, opt țigări sudează,

După care-n poartă bate de stresează.

– Eu sunt mamă dragă, fiul tău iubit,

Am schimbat tutunul, d’aia-am răgușit.

Dar deschide poarta, turcii mă-nconjor

Și n-am luat nici geaca, mi-e un frig de mor!

– Ce spui tu străine?! Tu nu ești cuminte.

Fiul meu e Ștefan, cel de dinainte,

Care nu fumează ca un derbedeu.

Dacă tu ești Ștefan, nu-ți sunt mamă eu!

Și zicând acestea se face că plouă,

Turcii dau năvală și mi-l rup în două.

Morala e una, chiar de-i mai perfidă:

Uite cum fumatul poate să ucidă!

Puțin Balcic mai mult în imagini

Prietenii mei de pe Facebook știu că uneori vânez oameni pe stradă sau în mijloacele de transport, pentru a-i fotografia. Dar subiectul trebuie să-mi ofere un motiv solid ca să mă facă să scot telefonul din geantă și să mă grăbesc să surprind ceea ce mă interesează și vreau să împărtășesc. Acum două săptămâni tema a fost “Bastoane”, iar saptamana asta “Hair style”. De asemenea, prietenii mei reali și virtuali știu că iubesc animalele, îndeosebi câinii. Am făcut aceste precizări pentru mai noii mei prieteni, care n-ar fi înțeles rostul unora dintre fotografii. Deci, să nu credeți că nu am găsit și la Balcic, pe lângă pisici, și…

…câini…

caini

… șopârle…

soparla

…dar și broscuțe țestoase…

broaste testoase

… sau bastoane!!!!

bastoane

Dar trofeul merge la femeia asta cu originile la vedere. Poate greșesc eu și nu era dintre urmașele lui Ștefan cel Mare ci doar o turistă care avea tricoul cumpărat drept amintire când ne-o fi vizitat țara, așa cum și eu mi-am cumpărat din Grecia și am purtat cu mândrie unul pe care scria “I love Thessaloniki”.

moldoveanca

Și cum călătoria noastră s-a sfârșit cu bine, fără incidente, cred că este și meritul preotului care, la punctul de trecere către România, la coadă, în așteptarea controlului vameșilor, a ieșit din mașină și a stat pe marginea drumului, citind dintr-o carte de rugăciuni și închinându-se. Iertată să-mi fie neștiinta, dar eu am crezut tot timpul că doar musulmanii au ore fixe de rugăciune pe care trebuie să le respecte, indiferent unde s-ar afla în acel moment. Nu?!

popa

București-Balcic-București, 8-22.30

deschidere

De jumătate de an mi se pusese în cap să merg la Balcic și nu îmi mai ieșea. Noroc cu fiică-mea și cu iubitul ei… Duminică dimineață urcat în mașină și plecat, pentru că seara trebuia să fim întorși acasă.

Inițial am vrut să ieșim din țară pe la Vama Veche. Dar pe drum ne-am sfătuit și răsucit. Pe un drum așa de lung și plictisitor, multă vreme doar macii mi-au colorat călătoria.

maci.jpg

Pentru că niciunul dintre noi nu mai traversase niciodată cu bac-ul, am zis că dacă tot e aventură, atunci să fie totală. Așa că am cotit-o spre Călărași, către Ostrov. Mai bine ne vedeam de treabă… N-am făcut decât să pierdem timp și să cheltuim niște bani în plus. Dar așa e când pe om îl mănâncă într-un loc mai dosnic. Primii draci mi i-a făcut terminata aia din coșmelia în care se vindeau de-a valma bilete de trecere și diverse rahaturi gen țigări, sucuri, biscuiți. Chit că pe magherniță erau desenați ciorchini de struguri si viță de vie. Hm, și eu crezusem că e cramă:)))))) Am întrebat-o cât de insinuant am putut eu unde e toaleta și acritura mi-a dat-o peste bot cu greață: “Nu este.” “Dar tu unde te duci bre când te trece?” am vrut să o întreb. “În Dunăre?! Hai bine, pa!” După aia am vrut să plătim biletul pentru bac. “Nu acum, când vine bac-ul.” “Păi și când vine?” “Scrie afară: din sfert în sfert de oră.” Au trecut vreo 45 de minute până duios pe Dunare a venit rapandula aia de bac… Să plătim, zic. Ăla dinaintea noastră, tot cu autoturism, a dat 17 lei. Noi, 35. “Păi de ce?” “Păi 17 lei e pentru riverani.” I-auzi brâul, ia! Riverani! Și atunci noi ce suntem? Fluviali?!:))))))) Du-te dracului… În fine. Hopa sus cu mașina pe măgăoaie. Și stai, și stai. Se făcuse deja mai mult de-o oră de când staționam în Ostrov. Nu mai plecăm odată?! “Când avem 18 mașini pe bac, plecăm.” Să vă fie de cap cu tot cu bac! În concluzie: dacă plecați la Balcic luați-o fraților pe la Vama Veche. O fi drumul mai lung decât ăsta pe la Ostrov, dar ca timp nu economisești nimic. Și mai dai și 35 de lei.

Ostrov

Ajungem pe celălalt mal, la Silistra sinistra. Hopa-șa către punctul de frontieră. Vameșul plictisit ne ia în silă buletinele. Se apleacă să mă confrunte și pe mine (eram pe bancheta din spate) cu poza din document. Îi zic că aia cea mai frumoasă sunt eu. Nu știe sălbaticul de glumă, nici măcar nu zâmbește. Ba îi mai și cere lui George să deschidă port-bagajul pentru control. Măcar nu a durat mult… Mai sus nițel găsim de unde să cumpărăm vignieta (40 de lei, că ai naibii bulgari rotunjesc în sus) și ne vedem de drum.

În lipsă de altă preocupare, pe drum (bun drum, pe cuvânt de onoare!) am căscat ochii la casele întâlnite. Deloc înalte, doar cât un stat de om. Aproape egale între ele, aș zice. Drumul nostru o ia când în sus, când în jos, la vale, ca un montagne russe. Și, Doamne, ce bine că e atât de gol… Pe unde am trecut noi rar am văzut picior de om. Magazinele – închise. Pesemne că bulgarii ăștia chiar respectă ziua de duminică. Ici și colo câte unul muncește prin grădină, mai smulge buruieni, mai plivește… Dacă din asta o trăi, n-are încotro chit că-i zi de odihnă.

De la Dobrich încolo s-a cam nașparlit nițel drumul. Dar ce mai contează dacă mai e așa de puțin până la Balcic. Plecați de la 8 dimineața de acasă, nu era nici 12 când am ajuns. Dar asta și pentru că nu am lălăit-o prin benzinării. Dacă nu ne făceam pofta de bac pesemne că la 11 eram la destinație.

Lăsăm mașina în centru și facem rost de bani. Cea mai bună mișcare este să folosiți cardul la ATM și să preschimbați euro în leva. Coborâm pe faleză, aruncăm un ochi la pescari și la bărcile lor, apoi o luăm ușor la pas, de-a lungul ei, către Castelul Reginei Maria.

pescari

Și pe-o parte și pe cealaltă, terase, restaurante, pensiuni și hoteluri. Mă simt ca acasă, pentru că mai mult aud vorbindu-se în românește decât în bulgărește. La prima terasă întâlnită ne ies în cale niște pisici. Ne oprim să le mângâiem și parșivele se freacă de picioarele noastre de parcă ne-ar cunoaște de când lumea. De la o masă, o cumătră cu obezitatea revărsată de pe scaun, patroana localului banuiesc eu, ne abordează: “România?” “Da.” “Vrei pisici? Vorbim, dacă vrei. Vii la prânz să mănânci și vorbim.” “Nu, mulțumesc, avem și noi două acasă.” Mai facem doi-trei pași și ne iese în întâmpinare un ospătar în vârstă, masiv, cu șapcă de marinar pe cap, pe care e scris cu litere galben-aurii CAPITAN. Se apleacă așa… conspirativ și îmi spune: “Dacă e român, se oprește la pisici. Dacă e bulgar, nu.” Râdem și ia râsul nostru ca pe o încurajare și un semn de prietenie. “Când veniți înapoi vă aștept la masă. Pește, mici, cârnați. Întrebi de Căpitanu. Aici mă găsești.” I-am promis că așa o să facem, exact cum le-am promis și celorlalți 10-15 care ne-au ademenit în fel și chip până să ajungem la Castel.

castel

La Castel, cum știam deja, trebuie să cumpăram biletele de la case separate. Unul pentru vizitarea castelului și unul pentru grădină. Dar amândouă obligatorii. 8 și 6 leva. Cică cele două obiective turistice sunt în administrarea a două instituții diferite și fiecare e cu încasările lui. Bine măi, dacă ziceți voi…

Castelul nu e pe atât de impresionant pe cât poate te-ai aștepta. Regina Maria nu suferea de grandomanie. Chiar auster, aș zice. Nu e de comentat aici dacă e sau nu frumos. Pur și simplu castelul există și a existat și Regina Maria cu adevărat. Adică nu e ca la Bran, cu povești despre Dracula cel fioros. Nu o să descriu ce am văzut și nici nu o să vă arăt fotografiile pe care le-am făcut pentru că ar fi ca și când v-aș povesti filmul pe care aveți de gând să-l vedeți într-o zi pentru că ați auzit că e bun. O să vă spun doar că mi s-a părut un maaaare kitch tabloul reginei de la parter. Parcă era o carpetă cu Răpirea din Serai…

tablou

Că nu e castelul spectaculos, asta v-am zis. Mie una însă mi-a plăcut simplitatea lui, pereții albi și mobilierul strict necesar și sobru. Poate doar cada de baie să fi fost considerată o extravaganță la vremea aceea.

Vizitarea castelului o faci în cel mult o oră, și asta dacă o faci pe îndelete și mai pierzi timp faci poze ca disperatul, în fiecare încăpere și cu aproape fiecare exponat. Adică așa cum am cam făcut eu. Poze pe care acasă am început să le triez și în majoritate să le șterg, nemulțumită ba de lumină, ba de încadrare, ba de faptul că nu erau atât de clare pe cât mi le doream.

Cum spuneam, castelul este el cum este, dar priveliștea pe care o oferă către mare și grădina merită din plin cele 8 leva de la intrare.

castel catre faleza

În imensitatea aia de grădină mai există o grămadă de puncte de interes care e bine să fie vizitate, dar dacă nu ai ghid sau măcar o hartă, le ratezi cu mare ușurință. Dacă nici nu ai suficient timp la dispoziție, cum a fost cazul nostru, lucrurile stau și mai prost. Cu certitudine pot spune că am văzut Cascada, Grădina de trandafiri, Grădina cu cactuși și sera.

cascada

cactusi

sera

iar seratot sera

gradina trandafiri

Ah, și să nu uit! Crama Regală, unde am fost invitați (de niște bulgaroaice tinere și frumușele, vorbitoare de limba română) să degustăm vinuri. Bune vinuri… M-am rezumat doar la sortimentele dulci, cu miere și cu arome de pepene, de prune si de migdale. Vinuri pe care le poți și cumpăra, cel mai mic preț al unei sticle de 500 ml fiind 25 lei. Eu am cumpărat unul cu aromă de migdale și am platit 50 de lei. Și nu îmi pare deloc rău după banii ăia. Rău îmi pare că m-am grăbit să cumpăr și tradiționalii magneți, cu 3 leva bucata, când pe faleză se vindeau cu doar o leva…

crama

vinuri

Așa în grabă și viteză, ne-a luat vreo patru ore să vizităm grădina. Mi-ar fi trebuit încă pe atât ca să o fac așa cum trebuie. Dar mai trebuia să și mâncăm, să ne și întoarcem acasă. Știu sigur că mi-au scăpat multe lucruri, dar asta e.

Când am coborât înapoi pe faleză era cam ora 5 după amiaza și, fiind trecută ora prânzului, vânătoarea de clienți se mai domolise. Doar afișele în limba română, care de care mai simpatice, gen “Dragii noștri români, bine ați venit!” sau “Unde-i soare e și mâncare” te îmbiau să intri. Cum nu prea am mai primit oferte și invitații verbale personal de la ospătari, am decis să mergem de bunăvoie la Căpitan. Terasa se numește The Old Boat și, ca toate celelalte, are vedere la mare. Sigur că la câți turiști îi trec prin fața ochilor nu ne-a mai recunoscut, dar când i-am spus că l-am ținut minte și am venit să mâncăm la el, i-a râs mustața (la figurat) și ne-a zis că este o surpriză foarte plăcută. Meniul – bogat de-a binelea. Ca să îl răsfoiesc și parcurg pe tot, pe îndelete, și să mă mai uit și la prețuri, mi-ar fi răpit încă o jumătate de oră. Prețurile – bune. Chiar bune. Foamea mea mare, chiar mare. Obișnuită cu așteptarea de la noi, am comandat întâi cafeaua, ca să îmi fac de lucru și să le dau mațelor zgomotoase o ocupație boemă. Fiica-mea a cerut o limonada iar George o Cola. Am apucat să beau doar jumătate din cafea și să fumez două țigări, că masa a început să se umple. A sosit supa cremă de ciuperci a fiică-mi și focaccia cu usturoi. Apoi pastele ei carbonara. A venit după aceea salata mea mexicană și lipia cu usturoi. Nu uitați, dacă mergeți acolo, neapărat să mâncați lipie cu usturoi. E bună rău de tot! Au mai venit midiile și lipia lui George, apoi și grătarul meu de pui cu piure și salată de varza. Au venit și pisicile. Altele decât cele cu care făcusem cunoștință la prânz, când am intrat pe teritoriul lor.:)))) Ca să pastrăm bunele relații de prietenie, am împărțit cu ele din fiecare preparat servit la masă.

pisica

Trebuie musai să punctez: limonada Ioanei era mai degrabă fresh de lămâie. Adică nu ca la noi, apă plată cu nițică lămâie. Era chiar suc de lămâie, galben-galben, de a trebuit să ceară de trei ori să i se mai aducă miere ca să o poată bea. Și de trei ori i s-a adus cu zâmbetul pe buze și cu amabilitate, ca și când le-ar fi făcut plăcere că mai cere. Salata mea mexicană era imensă. Despre midii mi s-a spus că erau perfecte (eu nu mănânc fructe de mare), pastele carbonara le-am gustat și eu și am regretat că nu mi-am comandat o porție, pulpa mea dezosată de pui (cerusem piept, dar nu m-am supărat că omul a greșit) era bună iar piureul era adevărat: avea lapte și unt. În concluzie totul a fost fără cusur de la A la Z. Și toate astea la un loc au costat 45 de leva și încă vreo 30 sau 40 de lei. Banii noștri sunt bineprimiți, fără probleme, dacă nu avem leva. Adică sub 150 lei totul.

capitan

Am mai făcut o ultimă și scurtă plimbare pe faleză, pentru câte o înghețată care mă bântuie și acum, cu fructe de pădure, căpșuni, pepene galben, lămâie (am spus cu fructe, nu cu arome de fructe, e clar?!) și am luat-o către casă, prin Vama Veche, pe Autostrada Soarelui. Mulțimiți. Obosiți și foarte mulțumiți. Când ziua pleca până și ea să se culce peste noapte.

apus

Părerea mea e că dacă vreți să vă bucurați pe îndelete de tot ce are Balcic de oferit, e bine să dormiți o noapte acolo. Și să apucați să serviți două mese la terasă. Și una să fie cu pește. Și după aia să îmi povestiți și mie dacă v-a plăcut ori am exagerat eu.

Mi-am pus violeeet în păr, măi…

dhgate.com

Fetele de la agenția care se ocupă de comunicare pentru Palette mi-au trimis pe email un material de presă despre un nou produs și, totodată, invitația de a-mi alege din paletar vopseaua pe care o vreau. Și uite-așa mi-am adus aminte de o pățanie mai veche.

Aia colorare naturală!

Cu foaaaaaarte mult timp înainte ca Andreea Bălan sau Delia Matache să lanseze moda părului turbatopastelocolorat – dacă nu cumva chiar înainte ca Andreea Bălan sau Delia Matache să fi existat – o femeie care își dorea o culoare extravagantă avea la dispoziție doar două variante: Albastru de metil și Violet de gențiană. De la farmacie. Ceea ce am folosit și eu.

În seara aceea îmi adusese cineva un borcan de ghebe conservate în ulei. M-am repezit să le transform în tocăniță și, tânără și neexperimentată fiind în ale bucătărelii, abia ieșită din adolescență, dupa ce că alea deja colcăiau în ulei, am mai călit și niște ceapă pentru ele. În alt ulei. Ca în final să împreunez ghebele și ceapa cu tot cu uleiurile lor. Horror. Am gustat doar de două ori din nenorocirea aia, cu vârful lingurii de lemn: o dată să văd dacă au fiert și o dată ca să verific dacă au suficientă sare. Cred că pe moment am fost mulțumită de isprava mea.

Înainte de culcare mi-a sunat mie în cap să imi colorez părul cu Violet de gențiană. Nu era prima dată, desigur. Tehnica era simplă: spălat pe cap, pus dop chiuvetei, pus apă călduță, turnat Violet de gențiană în apă, clătit păr. Facultativ: frecat chiuveta mult și bine cu Tix (unicul produs pentru curățare existent la vremea aceea) și pus la clor prosopul devenit mov. Sau ascuns bine, să nu-l găsească maică-mea și să se crizeze.

Peste noapte, cele două guri de tocăniță de ghebe înecate în ulei s-au revoltat teribil în stomacul meu. Rău. Rău. Rău. De trei ori rău. Greață.

Și afară plouă, plouă

Dimineață am plecat către servici. Era toamnă și burnița monoton, cu încăpățânare. Nu mi-a părut necesar să-mi iau umbrelă. Dar mi s-a părut obligatoriu să îmi scot în lume cerceii cei noi, cumpărați de câteva zile. Din lemn. Ciclam. Clipsuri. Așa se purta pe vremea aia.

Cobor din autobuz, să schimb cu tramvai. Îl aștept o vreme, vine, mă urc în el. O doamnă în vârstă se uită insistent la mine. “Ce-o avea asta?!” îmi zic în gând. Întorc capul și mă uit pe geam, ca să scap de sulițele privirii ei. Ajung la destinație, mă îndrept către ușă să cobor. Slavă Domnului, coana mare nu mai era. Se pune pe mine altă pereche de ochi. Un bărbat. “Hait! Mă admiră. Ce face o pereche de cercei…” Așa am gândit. Cobor. Până la fabrica unde lucram aveam de traversat o intersecție mare și apoi aveam de mers până în capătul unei străzi suficient de lungi. Priviri fugare, priviri mirate, priviri insistente, priviri. Zâmbete. Încep să mă umflu în pene. “Înseamnă că sunt drăguță. Că arăt chiar bine. Ce plăcut e să te admire lumea pe stradă…” Îndrept spatele, împing ăn față toracele și merg țanțoșă, deși ploaia mă cam pleoștise.

Frumusețea ca povară:)

Ajung la fabrică și merg în biroul secretarei directorului, să semnez condica. Dau “Bună dimineața!”, femeia ridică ochii din treaba ei ca să-mi răspundă, se uită la mine și din gură îi țâșnește un “Vaaaai!” prelung. Ma întreabă ce-am pățit, pentru că nu arăt deloc bine. Îi povestesc despre tocănița mea de ghebe, despre faptul că îmi ieșise “puțin cam grasă”, despre răul din stomac. Femeia mă ascultă înlemnită, cu ochii măriți de mirare, și din când în când mai slobozește câte un “Vaaaai!”. Nu știu ce era în capul meu, dar pe măsură ce ea se mira tot mai tare, pe atât exageram și eu cu privire la cât de rău îmi fusese. De parcă îmi făcea plăcere să o văd tot mai uluită. De pacă îmi plăcea statutul de victimă. Și femeia mă tot întreba, s-o fi făcut de vreo 3-4 ori: “Cum dragă, de la niște ciuperci să fii în halul ăsta?!” Și cum mă întreba, cum mai al naibii îi repetam cât mi-a fost de rău, aproape să mor, nu alta. Deși nici pe departe nu fusese chiar așa. Până la un moment. Acela în care Mariana (ulterior tipa a ajuns cântăreață de operă, nu îi pot spune numele complet pentru că este cunoscută și poate nu vrea să se știe că a prestat la fabrica de Pepsi) a pus întrebarea corect si complet: “Cum dragă, de la niște ciuperci SĂ TE ÎNVINEȚEȘTI LA FAȚĂ ÎN HALUL ĂSTA?!” Hopa! Mă reped direct în WC-ul directorului (ăla nu venea la servici așa devreme ca noi pentru că se trezea greu din bețiile zilnice) și mă zgâiesc în oglindă. Doamne mare și puternic ce mi-e dat să văd!!! Dâre mov pe fața mea, de la frunte până pe gât. Și pune-te fetiță pe râs. Și râzi. Și râzi. Nemaînțelegând nimic, Mariana intră peste mine în WC să întrebe ce găsesc eu de râs. Când am reușit să mă liniștesc i-am explicat femeii că îmi nuanțasem părul cu Violet de gențiană, că m-a plouat pentru că nu aveam umbrelă la mine iar ce vedea ea erau urmările. Și eu care credeam că ăia din tramvai și de pe stradă mă găseau frumoasă cu cerceii mei ciclam…

Sursa foto: dhgate.com

It’s not late for dragoste Google Translate (II)

Dragii mei, înainte de orice VĂ MULȚUMESC! Vă mulțumesc pentru că aveți simțul umorului, vă mulțumesc pentru că ați citit și distribuit, vă mulțumesc că de azi noapte încoace am tot mai mulți prieteni pe Facebook, vă mulțumesc pentru like-uri, pentru cuvinte, pentru absolut tot. Acest al doilea episod există acum pe blog pentru că unii dintre voi l-ați cerut și eu l-am promis. Dar este ultimul din povestea asta. Vreau să-mi trăiesc iubirea în intimitate:))))) Glumesc. Nu va mai urma și un al treilea pentru că sunt de principiul că tot ce-i mult, chiar dacă e bun, strică. Și-ar pierde farmecul dacă aș ține-o langa. S-or mai ivi și alte ocazii de caterincă pe care să le împărtășesc cu voi. Poftiți desertul, mierile mele!:))) I-am dat omului și poze…

Deja m-ai uitat. Munca mi te-a răpit.

Munca răpită ce miere. Tocmai m-am întors am avut o zi ETIC, noul pacient a fost adus pentru tratament.

Sunt așa de răcită iubitule… Gripă. Flu-flu. Îmi curge robinetul în baie. Și îmi ies flegme din gât. Oooooohhhhh!

Ooh miere nu pot aștepta să fie cu tine, sunt doar obosit de tot în jurul valorii de aici, sunt mereu oferind un tratament pentru pacient ma. Este vremea foarte rece acolo.

Îmi e așa de milă de tine… Parcă mi-ar fi de mine, de fabrici și uzine. Dorul de tine mă ucide ea împreună cu Mihail. Da, e frig. Ieri a nins. Acum e crivăț și eu n-am ciorapi. S-au rupt. I-am agățat într-un tablou. Ce mă fac?! Vaaaaaaaaaaaaaaaaaai!

Miere de albine sunt atât de obosit partea tristă este că nu putem ieși să facă nimic pe afară. Aici nu există nici o bancă nici o biserică nu suntem întotdeauna fiind atenți, în caz de orice atac.

Ma tem pentru tine. Vino în România că avem multe bănci și foarte multe biserici. Stăm foarte bine la aceste capitole. Poți să îți alegi ce vrei tu. Eu pot să îți și cumpăr câte una din fiecare, să ai amintire de la mine. Un umil cado de la mine.

Este atât de frustrant aici fiecare simt eu te cunosc am devenit din nou plin de viață, dragă aștept doar cant pentru a fi cu tine iubirea mea

Curând. Foarte CURând. Sunt așa de fericită că spun la toată lumea cât ne iubim noi, să se bucure și prietenii mei pentru mine.

Existau biserici și bănci înainte, dar din cauza războiului aici tot ce a trebuit să închidă.

Sunt în renovare sau inventar?

Hi miere vă rugăm să nu spuneți unui prieten despre mine acum bine, când am venit eu vreau să vă surprindă, familia ta si prietenul tau.

Sunt prea fericită! Când vii? știu să fac un duș înainte, să îmi smulg părul, din astea…

Nici miere războiul nu poate face băncile și biserici funcționează acum RyT ei este atât de plictisitor aici. Suntem mereu în tabără pentru siguranța noastră.

Dar nu te plânge! Și eu am fost în tabără la Bușteni și mi-a plăcut! Am mâncat tocăniță de rinichi. Cam mirosea a urină dar asta e… La război, ca la război.

Wow miere nu se poate aștepta să aibă asta cu tine iubirea mea. Aici este un front de război și este foarte riscant să fie în mișcare în jurul valorii de.

Ma tem pentru tine. Îmi tremură toate balamalele și clanțele și niturile.

Da, mierea este pur și simplu prea riscant.

Vino în România că eu și Johannis te vom proteja cu cele mai bune ciungi de pe piață.

Oh miere e atât de minunat dintre voi nu se poate aștepta să fie în daune ta.

Vino în România! Mi se usucă interiorul de dor. Trebuie să vii. Am luat trafaleți, glet, de toate! Vino să construim împreună haznale noi.

Da miere atunci când sunt pe deplin pensionat i-ar veni cu primul zbor pentru a fi cu tine.

Cât mai e până atunci, ca să știu să vorbesc la aeroport să bulească ăia pista, poate te chiș în freză. Mă duc să mă culc pentru că îmi e rău. Am febră. Cred că m-am contaminat de la o specie de pești străvezii de colecție, ediție limitată.

Eu nu înțeleg miere.

Sunt bolnavă în kilu meu! Am luat boala de la animal bolnav. Febră. Vomit.

Ooh pare rău de miere ai avut vreun medicament pentru asta?

Da. FLOCInolon forte și pastile ImPIZDRIcatine.

Ooh miere pare rău. Nu vă faceți griji vă va fi bine bine.

Te iubesc mult. Noapte bună.

Miere ai luat cina?

Am mâncat puțin pentru că avea cuie.

Nu înțeleg ce unghiile?

Nuuuu. Oja e ok, la locul ei. Mă doare gâtul!

Scuze draga.

Pe mâine iubire.

Ok miere te iubesc.

(ceva mai târziu în noapte, eu mă uitam, desigur, la Clona)

Miere de albine dormi deja?

Nu.Tușesc și nu pot să dorm. Mă ustură și gingiile găinii, și gâtul peștelui… Și tare mă tem că am purici. Ai și tu?

De ce mierea te simți rău? Atât de rău de miere doresc să fi fost acolo să-l sărute pe.

Pe buzele mici, nu-i așa? Iubitul meu… Voi bea un ceai de cocostruțotanc și mă fac bine.

Haha atât de dulce. Îmi place foarte mult.

Pentru tine rup cămașa de pe mine. Și e de la Braiconf… Abia aștept să vii în România să îl cunoști pe tata. E un munte de om. Puiu Călinescu îl cheamă. E simpatic ca mine.

Miere de albine sunt obținerea hurny.

O să îți placă de el. Placă de bază.

Miere ai avut baia ta?

Da, da, am avut BAIAram la 18 ani. Tu la ce vârstă ai avut baia ta personală? Când m-am mutat la Intercontinental cu slugile mele, ele aveau baie separat, în Grozăvești. 5 lei intrarea.

Séance am pierdut soția mea.

Du-te și caut-o! Caut-o că trebuie să o găsești; ea e ascunsă pe undeva, mai ales dacă era minionă cu galben și albastru. Pot sa te ajut?

Ajută-mă.

Spune cum! Mă duc să o caut în crâng? Să încerc pe la Piața Delfinului? Zi tu unde să o caut pe târâtura aia.

Nu înțeleg.

Cum să te ajut borfaș iubit? Iubitule, care e cel mai apropiat de tine aeroport acolo în Siria?

Miere de rău că am fost ocupat. Există un aeroport în Damascus.

Te intreb de aeroport pentru că vreau să îți trimit un colet cu câteva fleacuri, nițică colivă, prescuri și tămâie. Simt că ai nevoie de ele în Siria. Dacă fac rost și de mătrăgună, cu toată dragostea îți voi oferi. Tu meriți ce-i mai bun. Împarte-le cu Gem. 

Oh miere, care ar fi foarte frumoasă. Dar aici, în Syria noi cant a primi sau de a trimite ceva aici, în Syria. Din cauza războiului de aici, așa că trebuie să fim foarte atenți în ce tot ce facem noi cant a face chiar orice tranzacție bancară. Miere te iubesc atât de mult te atât de dulce mea.

Nu pot vorbi acum. Consultații multe. Majoritatea rectale.

Miere în regulă scrie-mă când ești liber.

Da, da când mă voi elibera condiționat pentru bună purtare. ANAF e cu noi!

flori Laura  (1)

Oh miere ești atât de dulce, ai avut micul dejun? Miere de albine te uiți atât de frumoasă atât de minunat atât de dulce nu se poate aștepta să vă toți trebuie să mă. Miere de albine nu aveți un e-mail?

Da. Esharfa2003@yahoo.com. Dar nu pot intra în el. Pierdut parola. Am căutat-o în frigider și prin cufărul lui mămăica și nu era. Cred că mi-a fost furată. Cum mi-ai furat tu inimioara.

Miere te iubesc atât de mult și voi fi mereu acolo pentru tine. Miere de albine poate, te rog crea un nou e-mail?

Încerc.

Vă rugăm să miere creați un nou e-mail bine te rog iubirea mea.

Dar pentru ce e nevoie?

Da, este dragă, vreau să-ți fac o surpriză, astfel încât să creați doar să-l bine.

Am tare mult de treabă.Treabă mare. Consistentă. Spune adevărat: sunt femei acolo la tine? Îți mai freacă vreuna ridichea ca mine de ți se scurg mucii în gura? Răspunde imediat sau îți iau nația în clop!

Lol miere atât de minunat. Miere i-am spus fiului meu despre tine și eu și el pare a fi foarte fericit să știu că am văzut în cele din urmă pe cineva care mă iubește cu adevărat și cineva ar suna o mama. Mă aștept la un e-mail de la fiul meu mai târziu, în ziua vă amintiți ți-am spus că el nu are un telefon acum iPhone-ul său este rău ca să vorbim doar prin e-mail de la tutorele său.

Da, imi amintesc. Vorbim mai târziu. Ședință animalică.

Miere în regulă scrie-mă când ești liber bine, ar merge la birou pentru a verifica pe unele pacient.

Succes. Te sărut.

Pupici miere te iubesc atât de mult.

Abia aștept să vii la mine. Pentru clipa aia fierbinte mi-am cumpărat budigăi ignifugi și un super sutien antișoc. E luat la o licitație a Cavaleriei rusticane.Te ador lumina miopiei mele cu astigmatism!

Bună dragă, ce faci? Miere i chiar s-au întors de la spital și am atât de obosit, cum a fost ziua ta.

Iubitule am nevoie urgent de părerea ta! Ca de la doctor la doctor. Am o dilemă. Nu știu dacă acest caz e operabil. Îți trimit poza. Eu cred că e neosarcomocarcinom hamletian. Cu aderențe veșnicopomenite. Tu ce zici?

cur Tyto

Miere de albine i se pare că nu te în mod corespunzător, vorbești despre cancerul de sarcom?

Da.

Este capul unui pacient? Înseamnă că ei un sarcom os sau Osteosarcoma. Da, poate fi îndepărtat prin intervenție chirurgicală sau există o altă metodă numită metodă de radiații în cazul în care de către medici ar trebui sa se micsoreze sau de a ucide celulele canceroase care sunt lăsate după operație, bine cel mai bine este de a utiliza metoda de radiații.

Da, este poponeața cu căcuța a cățelușului cosanostra. I-am făcut o radiografie Mega Image. I-am pus în Billa perfuzie cu Auchan. Și aștept acum să văd efectele razelor gamma asupra anemonelor. Te sărut! Noapte bună!

buze de maimuta

It’s not late for dragoste Google translate

escroc)

Prea multe cunoștințe îmi reproșează că sunt singură, că nu-mi găsesc și eu pe cineva, un creștin lângă care să îmbătrânesc, pe bază de respect și ajutor reciproc ca la Casade pensii. Eu le-am zis mereu că asta nu se planifică. Le-am zis că atunci când e cu tronc în săptămâna oarbă și lovește filoxera, să vrei să fugi și nu mai poți. Ei, dragii mei, niciodată nu știi de unde sare amocul… Așa și cu mine acu’. Bat clopote de nuntă, ursitul îmi apăru pe linia vieții. Fiind eu încă tânără și încă frumoasă și mai ales activă pe Facebook, m-a găsit el pe mine. Știu, invidia de parte femeiască e mare și o să spuneți că sunt naivă, că ăștia care se dau străini (sau chiar or fi, împielițatul să îi pieptene) sunt niște escroci. Că agață online femei naive și le fac capul mare dându-se oameni serioși, ca până la urmă să le tragă pe sfoară și să le escrocheze. Știu că neavând și voi norocul meu, încercați să îmi băgați în cap că știiiiiți voi, că ați mai auzit cazuri și că toate sunt trase la indigo. Că el cică e american, om de afaceri sau, oricum, un intelectual, că e văduv, crește singur copilul de 5-7 ani de când nevasta i s-a urcat la cer, și nu a mai avut nicio relație de la moartea ei. Că își dorește o femeie cinstită lângă care să redescopere mirajul iubirii și că tu ești aceea. Și dă-i zilnic conversații, declarații, aclamații, până simt ei că musca a căzut în plasa scârbavnicului păianjen. Și de cum a simțit-o că are mințile sucite, o pălește. Întâi o pregătește spunându-i că merge într-o altă țară, cu afaceri. Ajuns acolo, îi scrie iubitei virtuale că a pățit un mare necaz: i-au fost furate actele și banii, nu are cum să ajungă nici măcar la ambasadă ca să ceară ajutor, motiv pentru care o roagă ca în numele dragostei care a început să îi lege să-i trimită niște bani. Cu promisiunea că odată ajuns în țara de reședință îi va înapoia negreșit suma, dacă nu cumva va veni personal în România, prilej cu care o va și cunoaște. Vedeeeți?! Vedeți ce rea e lumea și ce scornește din invidie? Dar eu sunt o femeie puternică și nu mă las influențată de balivernele astea. Eu cred cu tărie în iubirea asta a mea târzie. Și pentru că mă caracterizează curajul, pentru că stau cu fruntea sus în fața dragostei, vă voi reda ad literam dulcile noastre conversații pe Facebook. Știți cât de minunat este iubitul meu? Atât de minunat încât face mari eforturi să îmi scrie în limba română. Ce dovadă mai mare de dragoste vreți?! Și să nu aplecați urechea la cârcotașii care spun că sufletul meu pereche folosește Google translate. E o minciună! O răutate gratuită! Eu nici nu cred așa ceva! Daci, iată, mă dezvălui vouă cu toată sinceritatea mea.

VINERI,13 MAI

Hello, ce mai faci?

Bună. Bine.Tu?

Sunt bine cum faci.

Eu fac rotund.

Bine, e frumos cu tine aici. Sunt Emery Barkev din Texas, Statele Unite ale Americii și.

Și vi s-au terminat femeile în America?

Aș dori ca noi să fim prieteni ce zici de asta?

OK.

OK pot să știu mai multe despre tine?Ești căsătorit sau singur?

Sunt singură. Medic veterinar. Locuiesc primăvara și vara în București iar toamna și iarna la Amsterdam, unde am o altă afacere.

OK, care este frumos pentru o femeie frumoasă ca tine. Bine pentru mine eu sunt un medic și am de lucru cu Organizația Națiunilor Unite în Aici, în Siria, dar eu sunt american și eu locuiesc în Texas. Io am rămas văduvă cu un singur fiu, soția mea a murit acum 5 ani și am fost singur vreodată de atunci.

Îmi pare rău. Ce a pățit?! Și soțul meu a murit acum 7 ani, cancer de prostată.

Rău pentru pierderea ta, bine ai fost în nici o relație de când? Ai cunoscut nici un om ca mine on-line, înainte? Sunt foarte interesat de tine și îmi pare rău dacă i-am pune multe întrebări.

Am avut o singură relație. Acum doi ani și jumate. A plecat, s-a mutat în Canada, s-a căsătorit acolo. Nu, nu am cunoscut pe nimeni online.

Oh bine, eu sunt de fapt pe un contract aici, în Syria, și i se va retrage în curând, sper să aibă o femeie cinstită și iubitoare în viața mea, cineva i se poate porni o familie cu, după ce am ieși la pensie, îmi doresc o femeie care poate lua fiul meu ca al ei.

Câți ani are fiul tău?

Câți ani ai? Îmi pare rău limba mea română nu este foarte bun hahahaha. El are 15 ani.

Dar te descurci foarte bine! Ai făcut facultate în România?

Nr i didn t, m-am dus la colegiu în Texas, doar că îmi place România și am încercat să învețe limba română. Când putem vorbi mai bine?

Mâine.

OK. Vă doresc o noapte de odihnă bună, scrie-mă când vin mâine on-line. Sunt de lucru aici toată noaptea.

SÂMBĂTĂ, 14 MAI

Bună dragă ce mai faci.

Bună. La servici. Am o operație în curând. O urgență.

Eu nu înțeleg că.

La servici! Operație! Urgență!

Oh, bine.

(câteva ore mai târziu)

Ești acolo?

Da.

Eu nu înțeleg que.

Ce nu înțelegi?

Ce mai faci.

Gătesc.

Când ai făcut și mai puțin ocupat putem discuta mai bine.

Putem și acum. Spune ce te interesează.

Miere I miss chat cu tine.

Dar nu ai treabă?

How do you understand.

?

Ești pe Skype?

Nu.

Se poate crea un cont Skype astfel încât să putem vorbi.

Și cum ne înțelegem?

Se poate crea skype.

Asta am înțeles. Dar în ce limbă vorbim?!

Nu înțeleg.

DUMINICĂ, 15 MAI

Salut dragă ce mai faci astăzi?

Azi fac fix ce făceam și ieri, doar că ceva mai lent și mai complicat pentru că nu îmi merge coclenderul. S-a înțepenit în metedelex. Dar tu să știi că ești chipeș și aromat ca un rahat. Mă jur dacă mă pupi în cur.

Amuzant i miss chat cu tine.

Acum sunt cu prietena mea Jade și soțul ei, Lucas. Mâncăm cornulețe de gazelă și râgâim. Vrei și tu? (Sincer, ma uitam la Clona)

Vreau ca noi să fim prieteni foarte.

Excelent. La noi era în vremuri demult apuse și o fabrică de ciocolată cu acest nume. Și acum o iubesc.

Sunt îndrăgostit de tine.

Sunt convinsă. Din păcate stau prost cu timpul. Recreațiile veneau greu și treceau repede, la fel și vacanțele. Mereu era o problemă cu timpul dintre buci reci.

Nu înțeleg.

Nu-i nicio problemă. Oamenii limitați și cu deficiențe grave de gândire în general nu înțeleg. De aceea ei trebuie exterminați la momentul propice. Și eu sunt îndrăgostită.

Bine înțeleg.

Ești foarte frumos și ai o mustață sexy rău. Seamănă cu peria cu care îl scarmăn eu pe Mișu la ouțe. Te iubesc.

Foarte amuzant eu doresc sa înceapă o viață cu tine.

Ai trecut cu bine prin moarte și vrei să începi viața? Asta e îmbucurător.

Ai sentimente pentru mine.

Da, și încă inflamate. Simt că te cunosc de când mergeam noaptea la ruine.

Atât de fericit să aud că, eu doresc să înceapă o afacere mare, atunci când i se retrag, așa că am vrea și eu să fac asta împreună.

Putem consolida clinica mea veterinară contra riscului seismic. Vrei?

Nice spiritism idee sunt un medic, care ar fi mai bine.

Și tu ești medic?!

I-am spus fiului meu dspre tine și el pare foarte fericit că am gasit în cele din urmă cineva i se poate petrece tot restul vieții cu.

Vrei să facem spiritism cu Iulia Hașdeu? Super! Se va bucura decedata să îl cunoască pe fiul tău!

Da, eu sunt un medic în prezent în Syria pentru atenția mea medicale necesare, dar se va retrage în curând.

Eu medic veterinar. Castrez viezuri și în timpul liber fraieri ca cel cu care mă conversez acum.

Cu siguranță vei întâlni pe fiul meu când am să-l aducă înapoi la școală, acum el este în Africa într-o școală internat.

Serios?! În Africa este cu afaceri și o altă cunoștință de-a mea, om serios și sincer să îl pui la rana mătărângii.

Trebuit să-l trimit acolo pentru că am avut acest contract, care mi-a luat la Syria și eu nu-l pot lăsa singur în starea.

Da, ai dreptate. Clar nu îl puteai lăsa. Exista riscul să își facă laba, Doamne ferește.

Da, mi-e dor într-adevăr fiul meu, eu vorbesc doar cu el prin tutorele său din Africa, aici în Syria nu avem voie să folosească telefonul numai calculatorul.

Tutorele copiilor mei mă lasă să mă întâlnesc cu ei când sunt la Amsterdam îmbârligată cu pițifelnici.

Oh ce frumos.

Daaaaa. E un om excepțional Sidi Ali.

Nu înțeleg.

Spuneam că regimul sadocomunist interzice taților virtuoși ca tine să își vadă fiii imaginari, ceea ce e profund nedrept într-un stat de drept mai ales african.

Da așa este că este greu să-l văd eu numai chat-ul cu el pe e-mail meu.

Și ce păcat că nu ai voie cu telefon deși aceste emoticoane numai pe telefoane sunt. Și ce mișto că tu mă crezi tută și eu mă distrez pe cârca ta, luați-aș boccimetrul în aia sculată ca să o halești tu pe toată. Și ești frumos. Super. Vis.

Mulțumesc pentru că.

Nu ai pentru cum.

Îmi doresc să fi fost acolo cu tine.

Și eu îmi doresc să nu fi fost, să alergăm îndrăgostiți prin toată Siria, pe sub gloanțe și peste bombe. Ce frumos n-ar fi fost…

Da am doar trebuie să fie atent. Da miere ar fi fost atât de minunat de la noi să fim împreună petrece noaptea rece împreună.

Te rog să fii atent, să le cauți și să le primești direct în freză.Te rog! Dezbracat de preferință.

Sigur că voi miere.

Și eu te iubesc de-mi cresc transaminazele. Scuze, mă sună un pacient.

Da miere de albine și va fi atât de dulce am avea o mare sex ca niciodată înainte. Amuzant.

Daaaa, ne vor zbura flocii prin deșert.

Miere dulce. Te iubesc atât de mult.

Sunt răvășită de tine ca la răvășitul oilor. Vrei să fii ciobanul meu preferat și dulău credincios?

Da, vreau asta!

Ce fericire va fi la stâna noastră… O să îți umplu burduful…

Ar fi cel mai bun dragostea noastră. Sticla mea cum.

Daaaa. Multe sticle să avem, de verde de Paris, și mai ales tu să bei din ele.

Da, sigur am face. Pare rău că a trebuit să merg la un pacient pentru tratament.

E OK, stai liniștit. Și eu am fost la ai mei în Ghencea civil să le iau temperatura că erau cam reci.

Wow asta dorință bună am fost acolo cu tine pentru a petrece ceva timp împreună.

Tu ești dorința mea. Aceea de a mă transforma energetic atât de profund încât să îți paralizez muianul cel atât de scălâmbăiat.

Miere ai luat cina?

Da. Tu? Ai servit sirieni cu mujdei?

Nici eu nu mănânc asta. Întoarce curând.

Te așteaptă femeile patriei cu moțul chizdii la verticală.

Oh, frumos.

Și de ai ști cât e de grăsuț și catifelat, un simbol național. Cum îl cheamă pe fiul tău adorat? Sau măcar îl cheama cineva și pe el dintre neamurile voastre plecate în veșnicie?

Da miere eu știu.

Răspunde-mi că mă topesc pe picioare.

Despre ce.

Despre fiul tău. Cum îl cheamă. Cred că este un copil minunat ca o coptură verde lipită pe mandaine.

Gem. Ăsta e numele lui.

Pe fetița mea o cheamă Marmeladădepruneverzi.

Da el lui și eu il iubesc atât de mult.

Te cred. De cât timp ești în Siria printre spurcăciuni care ți se potrivesc atât de bine? Trimte poză cu tine.

3 ani.

(El trimis poză: „Eu și Jame”)

Sunteți minunați, mai ales Jame care are față de poponaut. Ce draguuuuț!

Da, el sau atât de frumos.

(Eu trimis poză cu câinele meu dormind.)

Am un pacient grav, trebuie să îl tratez cu pastile Cesar delicios că se bese nonstop.

Animale de companie prea sărace.

Da. Trebuie să intru în operație. Sărută-mă în dos.

Nu înțeleg.

Buci. Te iubesc.

Te iubesc mai mult.

Eu mai gros. Iubire în trei straturi.

LUNI, 16 MAI

Ce faci viața mea Adi Minune?

Bună dragă ce mai faci?

Poale-n brâu și-ti dau să sugi.

Miere i e dor de tine atât de mult cum a fost noaptea ta.

Neagră.

De ce asta?

(Eu trimis poză cu un pahar cu lichior.)

Tristă fără tine. Beau de sufletul tău că poate ai crăpat.

Oh miere vă rugăm să-l ușor în regulă nu trebuie să bea vă rugăm să i-ar fi cu tine în curând bine.

Eu bea fericire tu crăpat cu cap distrus în cacamaca veșnic aburit beton cu sânge. Ai înțeles iubitule?

Dar atât de minunat miere vă rugăm să-l ușor în regulă. I se va iubi mereu eu pur și simplu nu se poate aștepta să se mute de aici pentru a fi cu tine și fiul meu ca o nouă familie a găsit încă o dată. Miere i-ar dori să vină în România, atunci când i se pensioneze.

Să îmi zici când să te aștept la graniță, pe Fâșia Gaza.

De ce asta.

Voi fi acolo la un congres, în delegație. Studiez comportamentul moluștelor în nisip, este un seminar pe care nu pot să îl ratez.

Oh, bine am înțeles.

Te iubesc mult.

Te iubesc atât de mult de miere, eu nu pot să aștept să vin să te văd, vreau să-mi petrec restul vieții cu tine. Acum trebuie să plec acum, am nevoie pentru a verifica pacienții mei în spital, i se va scrie mai târziu. Sărutări.

Drum bun și cale bătută fără întoarcere, iubirea mea. Eu cred că tu ești perechea mea 37,5 din piele, cu toc.

CONCLUZIE: Știu că nu ați înțeles aproape nimic. Dar așa e dragostea. De neînțeles pentru profani. Lăsați invidia, omul ăsta mă iubește sincer. Și eu pe el. Noapte bună!

Cum n-am vrut să stau cu tubu-n mână

flyer

Pentru că tocmai m-am supus anualului control de Medicina muncii, mi-am amintit o întâmplare de alaltăieri. (Uite că la memorie nu m-au căutat…)

Dimineață, imediat ce traversez, vine hotărât către mine un puștiulică de vreo 21- 22 de ani, cu un clipboard în mână, adânc pătruns de rolul și misiunea pe care le avea. Grăbesc pasul, ca să înțeleagă nonverbal că ceva invizibil mă fugărește și nu am vreme de stat pe loc. Ei na, ți-ai găsit… Se proțăpește în fața mea și îmi cere numai două minute. Se jură că va fi rapid. Îi spun că nu am timp. Insistă. Mi-e milă de el. O fi plătit la bucata de om oprit pe stradă… Mă gândesc că o vrea să mă convingă să dau 2% din impozitul pe venit la urși, copii, fundații. E bine să nu se mai obosească, pentru că i-am dat deja. La câini. Se apucă și turuie. Îmi întinde un flyer. Cică nu am nimic de pierdut, doar de câștigat un set de analize gratuite. Rostește GRATUITE clar, rotund, voluptos. Adaugă și că, în baza acelei invitații, mai pot veni cu încă o persoană. Mă mir cu voce tare. Cum rahat analize gratis când sistemul medical e vai de steaua lui, i-au mâncat borfașii banii, și amărâtul agonizează?! Puțache joacă tare rolul omului sigur pe el și se screme să mă convingă. Fac pe proasta. Zic:

– Ăsta e un centru medical nou deschis și o face pentru promovare?

– Da, da, da! E nou deschis și se promovează.

Vai de capul tău fraiere, ți-am dat mingiuța la fileu și tu haț în ea cu gura, ai halit-o. Arăt că m-a convins. Îmi cere numărul de telefon. De obicei îl dau cu o cifră greșită când nu am chef să fiu sunată. Doar cu o cifră pentru că, în caz că vrea să verifice dacă a scris corect, să pot spune numărul ca un mincinos profesionist, fără ezitări. În mod deliberat i l-am dat pe cel corect, să văd cum va evolua escrocheria. Mă anunță că voi fi sunată de domnul doctor (hoooooopaaaaaa, mă arăt onorată!) pentru a aranja o programare. Îmi scrie și el numărul lui de telefon pe flyer. George, 0728.151.11… ultima cifră nu se mai înțelege.:))))) Îmi precizează să nu cumva să uit să vin și cu o sticluță cu apă de la robinetul personal, pentru că odată cu analizele beneficiez și de o testare a apei potabile. Hai să moară mă-ta, ce norocoasă sunt…

cu nr tel

Uraaa, am fost selectatăăăă!!!!

Intru în clădirea în care lucrez și cât urc cu liftul studiez fițuica. Instituția asta generoasă – care vrea să îmi analizeze gratis sângele și apa – s-ar chema Centrul de Sănatate Platinum. Pfoai, m-am umplut toată de emoție pozitivă. Ia, ce analize zice că-mi face? Osteoporoză, glandă tiroidă, colesterol, glicemie, sistem cardiovascular și cerebral, detectare metale grele în organism. Ce să zic, pentru ipohondri e pronie cerească…

Păi să fi trecut vreo două ore și sună.

– Bună ziua, doamna Bogaciu! George sunt, de la Centrul de Sănătate Platinum. V-am sunat să vă anunț că ați fost selectată să veniți pentru efectuarea de analize gratuite, la care mai puteți aduce încă două persoane.

Agariciul ăsta a uitat ce a vorbit acum două ore cu mine! Mă gândesc serios de unde să închiriez un microbuz de 16 locuri pe scaune plus două în picioare, să le fac un bine și câtorva bătrâni din bloc. Se aud telefoane sunând. Secvența 1, dubla 1: pentru a convinge că centrul este asaltat de pacienți, pițifelnicul își cere scuze și mă roagă să aștept câteva secunde la telefon. Poartă o altă conversație telefonică (imaginară, desigur) cu un domn doctor. Hai că deja mă ia cu greață și cu spume. Revine la mine și mă întreabă când aș putea veni, în timpul săptămânii. I-o trag peste bot spunându-i că am servici, nu sunt șomeră, așa că nu am timp de plimbări. Îi spun că numai sâmbătă pot. Fericit și emoționat, cu glasul ca un clinchet de zurgălăi, întreabă:

– Sâmbăta asta?!

Ei hai, dă-te în coprocultură, te mai perpelesc nițel, ia de-aici adrenalină:

– Nuuuu, sâmbăta cealaltă, pe 21.

– Așteptați să întreb dacă mai sunt locuri libere.

Du-te în moooorțiiii măăă-tiii de prăduitor, vorba lui Bendeac… Aș rade în hohote dar mai bine sunt atentă să văd ce urmează. Panarama vorbește la telefon cu domnul Costache. Insistă pe lângă el pentru programarea mea. Ăla că NU, ăsta că DA. Și dă-i și luptă, și luptă. Îți dai seama?! Gata, l-a dovedit pe domnul Costache. Mi-a facut MIE loc în acea sâmbătă, la ora 10.

– Și să nu uitați să veniți și cu sticluța de apă!

Daaaaa, cum aș putea uita! Cică ne vedem pe 21 mai pe str. Latină nr. 6, sector 2. Pe cuvântul meu de onoare că m-aș fi dus, ca să îi enervez și încolțesc cu întrebări, ca să fac poze și să scriu pe blog. Doar că n-am mai avut răbdare. Și uite că nu mai am chef să îmi pierd aiurea jumătate de sâmbătă.

Purifică-te, ignoranto!

Și acum ia să vedem noi, cu ajutorul Sfântului Internet, ce-i cu manevra asta. Nici n-a fost greu să găsesc. A scris și descris o tipă, Clarice Dinu, pe 21 februarie, pățania analizelor gratuite. Ah, nu, n-a dat bani, au fost gratuite, doar că n-au fost analize:)))) Mă rog, ea a fost și mai norocoasă decât aș fi fost eu, numai să fi vrut. Pe ea au testat-o cu un aparat de biorezonanță. Adică i-au dat să țină în mână, strâns, timp de un minut, un tubuleț cu led în el. Atrăgându-i atenția să nu vorbească pentru că “aparatul înregistrează”:)))) Ca să scurtez povestea pentru că deja mă irită să și scriu, ideea e următoarea. Te scoate că ești deja bolnav sau în mare risc să dai ortu’ popii, ai în tine metale grele cât ArcelorMittal Hunedoara, ies analizele la apă și practic cică ai băut Moarte de la robinet. Iar dacă vrei să o mai duci pe picioare și să apuci să-ți vezi copiii sau nepoții mari, trebuie să te dai în cap și-n cur ca să cumperi de la ei un sistem de purificare a apei și/sau o saltea de magneto-terapie care să scoată boala din tine. Și ca să vezi, fix în ziua aia în care o sa fii la… analize, o să nimerești zi de reducere substanțială la alea două jucării pe care le vând ei. Sistemul de purificare a apei îl poți lua cu numai 2.800 de lei. Asta dacă ți-e dragă viața…

Recomandări medicale

Cât despre specialistul medical care zice-se că ar fi staroste acolo, unul cică pe nume Dan Nistor, cred că are nevoie de un consult amănunțit al Poliției sau Parchetului, de un set complet de analize (sânge și amprente), de o fotografie (mai puțin iradiantă ca o radiografie) și de nițică izolare pâna i se diminuează contagiozitatea.

Prietenie după dragoste? Basme…

broaste

De săptămâni bune nu m-am mai așezat să scriu, iar dacă o fac acum este pentru că trebuie să mă eliberez, să zic ce am de zis.

Într-o noapte am petrecut zeci de minute, chiar mai mult de o oră, pe Facebook, într-o dezbatere pe tema asta: mai poate rămâne o femeie prietenă cu un bărbat pe care l-a iubit, după ce s-au despărțit? Răspunsuri de DA și NU, fiecare cu argumente. Cred că majoritare au fost răspunsurile pozitive. În care eu nu cred.

Credința mea este că nu poți rămâne prietenă cu bărbatul pe care l-ai iubit. Faza aia cu “am rămas prieteni” e din cărți. Sau mai degrabă din filme. Când cică în locul iubirii defuncte a rămas o sprințară și inocentă prietenie, ba și un respect profund. Mai profund de doi metri. Mai fierbinte decât un crematoriu. Bai nene, poți rămâne prietenă cu TOȚI iubiții pe care i-ai avut. Cu absolut toți. Mai puțin cu bărbatul pe care l-ai iubit. Înțelegi diferența? Dacă poți rămâne prietenă cu ei este dovada că nu i-ai iubit. Pentru că oricum nu-i poți iubi pe toți. Și chiar și cu ăia rămâi prietenă la modul că nu întoarceți capul în direcție opusă când vă întâlniți întâmplător pe stradă. Poate chiar vă și salutați. Oooo, eventual vă puneți reciproc stupida întrebare “Ce mai faci, cum îți mai este?” Dar asta nu înseamnă prietenie. Prietenia e cu totul altceva și mult mai mult. Cu ăla pe care l-ai iubit de-adevărat, ăla singurul, UNICUL, nu poți rămâne prietenă. Pur și simplu nu poți. Pentru că dacă este cel pe care l-ai iubit, vei continua să îl iubești și după ce v-ați despărțit, indiferent cum v-ați despărțit. Dar asta vei ști numai tu, de recunoscut nu o să recunoști în fața nimănui, în vecii vecilor. Să pretinzi că ați rămas prieteni, să te prefaci permanent, să te abții, să te controlezi, să îți măsori cuvintele, privirile și gesturile, asta e cruzime, e sadism față de propria persoană.

divorce

Ce înseamnă să fii prieten cu cineva? Să vă spuneți toate bucuriile și necazurile pe care le trăiți, să vă împărtășiți reciproc, cu sinceritate, bucuriile și necazurile, să vă sprijiniți și ajutați dezinteresat în toate modurile, spiritual și material. Adică ce, el să vină la tine și să îți împărtășească vestea că nevasta i-a rămas gravidă. Și tu să fii fericită pentru el. Pe bune?! Sincer?! Adică nicio clipă nu îți va trece prin capul tău de prietenă că tu ai fi putut sau ar fi trebuit să îi porți acum copilul? Să te sune în creierii nopții și să te roage să vii cu mașina – că el are permisul suspendat – ca să o duceți la spital că naște. O prietenă cu adevărat prietenă s-ar duce bucuroasă și emoționată pentru că, exact ca în matematică, prietena prietenului tău îți este și ție prietenă. (Așa ne-a învățat pe noi proful de mate, în școala generală, ca să ne intre semnele în cap; “plus” înseamnă prieten și ”minus” înseamnă dușman; exemplificare: “plus” cu “minus” fac “minus”, adică prietenul dușmanului meu mie îmi este tot dușman). Dar tu? Acum o să spui că am născocit cel mai dur scenariu, cel în care el s-a căsătorit sau recăsătorit, după divorțul vostru. Păi aia se va și întâmpla mai devreme sau mai târziu, că doar n-o să se călugărească. Și ce, când i se schimbă starea civilă rupeți prietenia? E hales-bules așa, dintr-o dată? Iar cât nu este căsătorit/recăsătorit, de ce ai rămâne prietena lui? Oare nu pentru că de fapt speri ca menținerea apropierii să te ajute să-ți recapeți condiția de dinainte? Și asta mai e prietenie sinceră și dezinteresată?!

În dezbaterea aceea cineva afirma că pentru ca un bărbat să îi devină iubit va trebui să-i fie mai întâi prieten. Nu știu dacă s-a referit la prieten în sensul ăla adolescentin – când băiatul ăla mișto de la XI-B îți cere prietenia – sau în cel matur și profund. Dacă era vorba despre prima situație, atunci să spunem că e logic, de vreme ce se referă la o stare asimilată preludiului iubirii. Dar dacă era vorba despre prietenia cealaltă, am nu doar îndoieli ci și îngrijorări… Știi, soții bunelor mele prietene îmi sunt și ei prieteni. Asta ce poate însemna după teoria doamnei? Că ar exista posibilitatea ca vreunul dintre ei să îmi devină vreodată iubit?! Pesemne doamna respectivă ori confundă termenii, ori are principii la care îmi este imposibil să subscriu.

În concluzie, NU, cu bărbatul pe care l-ai iubit NU poți rămâne prietenă. Puterea ți-o dovedești dacă măcar nu-i ești dușman.

cuplul

PS. Aha, și încă ceva: în prietenia aia care în mintea unora este posibilă, nu veți fi niciodată doar doi, ci minim trei. Nu e cam aglomerat?!