Spălat, colorat, energizat, întărit. Plantur 39 și un păr mulțumit

thumbnail

Toată viața m-am văicărit că am părul ondulat ( și aici pe blog, de câteva ori) și am fost într-un permanent război cu el. Am înțeles foarte devreme că singura armă cu ajutorul căreia pot lupta împotriva lui este foarfeca, și că dacă îl tund scurt stă cumințel. Cât de cât… De cum am devenit majoră i-am pus gând rău și culorii lui. Șatenul îmi părea enervant de comun.

Nu cred să fi scăpat vreo culoare pe care părul meu sa n-o fi cunoscut în mod intim. Maică-mea era îngrozită de viteza cu care se succedau culorile și îmi repeta de fiecare dată aceleași și aceleași cuvinte: „O să rămâi fără păr pe cap. Vezi tu mai târziu…” Mă toca nervos, parcă era o cobe. Așteptam să se culce ca să mă duc în baie și să mă vopsesc, numai să nu mai aud vorbele astea, ca o placă veche de patefon. De atâtea ori mi le-a spus încât ajunsesem, uneori, când băgam mâinile în păr să uniformizez vopseaua, să mă tem că i se poate împlini profeția și o să mă trezesc că părul meu s-a topit și a devenit o pastă.
Pe la 30 și ceva de ani, coafeza care mă tundea – scurt, desigur! – după ce mi-a admirat culoarea (începusem să fac combinații de vopseluri, să fiu cum nu era nimeni alta) m-a întrebat cât se poate de firesc, fără urmă de malițiozitate: „Dar care este culoarea ta naturală?” I-am răspuns că șaten. „Mai deschis sau mai închis?”, a continuat să mă chinuie cruda creatură. În sinea mea eram siderată. Nu îmi mai aminteam nici să mă pici cu ceară ce nuanță avea părul meu. Chiar nu mai știam, nu mai puteam vizualiza. Și nu aveam nicio fotografie care să mi-o amintească. Pozele din perioada în care eram naturală erau din epoca fotografiilor alb-negru…
Au mai trecut încă vreo 15-16 ani și m-am potoliiiit… Ei, nu de tot. M-am potolit în sensul că de atunci mă vopsesc șaten, apropiat culorii mele naturale. Dar tot îmi mai scapă câte o șuviță (nu neapărat discretă) care devine ba verde, ba albastră, ba mov. Fără păr în cap – cum cobea maică-mea – n-am rămas. Dar, să fiu sinceră, începusem să găsesc pe perie mai multe fire căzute decât înainte. Începusem să cam intru la idei, nu de alta dar… nu îmi permit să pierd prea multe, pentru că n-am avut niciodată vreo claie cu care să mă laud. (Ce să vezi, îi mai și cer coafezei să-l fileze!:))))) Acum că s-au ițit și „ghioceii”, ce să zic, vopsitul ăsta se cerea mai des, măcar la rădăcină… Cum să fac, cum să le împac pe amândouă: să acopăr și firele alea albe – încă nu foarte multe, e drept -, să nici nu îl agresez și să încep să pierd consistent din el. Cred că problema mea e a mai multora, de vreme ce s-a gândit cineva în lumea asta să creeze un produs care să aibă în vedere ambele aspecte. Știam brandul de ceva vreme, auzisem de el – sigur ați auzit și voi! – dar acum am găsit o formulă care este fix, dar fix-fix ce-mi trebuia mie: Plantur 39 Color Brown. Un șampon și un balsam. Na și mai zi acum ceva!

4

M-a atras cel mai tare găselnița asta, că șamponul și curăță părul, și îl colorează într-o nuanță de șaten profund. Adică pentru firele alea albe de care zic eu, nu mai trebuie acum să mă vopsesc așa de des ca să le acopăr. O las mai moale cu vopseaua, că era și timpul. Nici de căzut nu mi-au mai prea căzut fire, și asta în condițiile în care am un obicei tare prost, de care nu mă dezbar, deși știu că greșesc enorm: îmi frec părul cu prosopul. O fac instinctiv, apoi realizez că trebuie doar să-l tapotez și să las prosopul să absoarbă apa. Dacă stau acum să mă gândesc, până la urmă nu faptul că albesc mă sperie și îngrijorează. Mai tare mă tem să nu îmi cadă părul și să se rărească. Până la urmă pot să mă mai vopsesc din când în când, dar măcar să am ce vopsi! Mai mult pentru asta am ales gama Plantur39 Color, pentru că am citit că are în compoziție un complex de fitocafeină, iar fitocafeina asta pătrunde în foliculii firului de păr și îi întărește, prevenind căderea. Fie că e din cauze ereditare, fie hormonale (sarcină, menopauză, știți voi). Da, da, și încă ceva! Părul meu este mai lucios de când îl spăl cu șamponul ăsta și de când folosesc balsamul, neapărat balsamul aceleiași game. Dacă vopsitul îmi făcuse vreun deserviciu de fiecare dată, ăsta era. După ce mă vopseam avea luciu doar până la următoarea spălare, și era meritul acelui unic plic de balsam din cutie, care cică și fixa culoarea. De la următoarea se făcea câlți și devenea tern. Mi-a luat Plantur 39 și grija asta.
Uite că am tras lozul câștigător, potrivit părului meu, și câtă vreme voi mai purta șatenul, asta e rețeta mea de îngrijire, care nu îmi cere vreun efort suplimentar. Că n-aș avea răbdare. Fac ce făceam și înainte: șamponez și apoi aplic balsam. Numai că acum cu alte intenții și alte rezultate. Probabil că, la un moment dat, asemenea multor femei de vârsta mea (nu spui care!) îmi va fi mai comod să mă vopsesc blondă. Nu că n-aș fi fost niciodată:))). Dar când firele albe se înmulțesc ca vărsatul de vânt, blondul este o soluție mult mai bună pentru că le maschează mai ușor. Și voi avea și atunci nădejde în Plantur 39 Color, pentru că – i-auzi, ia! – există o gamă și pentru părul blond, similară celei pentru șaten: Plantur 39 Color Blonde. Care, la fel, cu puterea fitocafeinei, previne căderea, dar și colorează părul.

1
Hei, voi, astea tinere, blonde natural sau vopsite, să știți că produsele astea – șampon și balsam – nu sunt numai pentru noi, babetele (auzi, ce-am zis?!). Asta s-a înțeles? Înseamnă că nu m-am exprimat eu cum trebuie. Sunt bune și pentru voi, mămică! Vă intensifică nuanța părului (am vrut să scriu culoarea, dar era un pic de cacofonie)). Și vă întărește părul, prevenind căderea. Așa să le spuneți mamelor voastre dacă au aceeași obsesie ca a mea!

PS Nu căutați Plantur39 Color în supermarket, că nu găsiți. Este un produs dermatocosmetic și locul lui e în farmacie. La prețuri cuprinse între 50 si 55 lei pentru șampoane și între 45 si 50 lei pentru balsamuri. Ca să știți.
PPS Stați liniștite, nu pătează nici pielea, nici hainele. Deci nici prosopul, nici fața de pernă. Știti ce zic, nu?!:))))

Reclame

Spălat, colorat, energizat, întărit. Plantur 39, m-ai mulțumit!

wow

Toată viața m-am văicărit că am părul ondulat (și aici pe blog, de câteva ori) și am fost într-un permanent război cu el. Am înțeles foarte devreme că singura armă cu ajutorul căreia pot lupta împotriva lui este foarfeca, și că dacă îl tund scurt stă cumințel. Cât de cât…

De cum am devenit majoră i-am pus gând rău și culorii lui. Șatenul îmi părea enervant de comun. Nu cred să fi scăpat vreo culoare pe care părul meu sa n-o fi cunoscut în mod intim. Maică-mea era îngrozită de viteza cu care se succedau culorile și îmi repeta de fiecare dată aceleași și aceleași cuvinte: „O să rămâi fără păr pe cap. Vezi tu mai târziu…” Mă toca nervos, parcă era o cobe. Așteptam să se culce ca să mă duc în baie și să mă vopsesc, numai să nu mai aud vorbele astea, ca o placă veche de patefon. De atâtea ori mi le-a spus încât ajunsesem, uneori, când băgam mâinile în păr să uniformizez vopseaua, să mă tem că i se poate împlini profeția și o să mă trezesc că părul meu s-a topit și a devenit o pastă.
Pe la 30 și ceva de ani, coafeza care mă tundea – scurt, desigur! – după ce mi-a admirat culoarea (începusem să fac combinații de vopseluri, să fiu cum nu era nimeni alta) m-a întrebat cât se poate de firesc, fără urmă de malițiozitate: „Dar care este culoarea ta naturală?” I-am răspuns că șaten. „Mai deschis sau mai închis?”, a continuat să mă chinuie cruda creatură. În sinea mea eram siderată. Nu îmi mai aminteam nici să mă pici cu ceară ce nuanță avea părul meu. Chiar nu mai știam, nu mai puteam vizualiza. Și nu aveam nicio fotografie care să mi-o amintească. Pozele din perioada în care eram naturală erau din epoca fotografiilor alb-negru…
Au mai trecut încă vreo 15-16 ani și m-am potoliiiit… Ei, nu de tot. M-am potolit în sensul că de atunci mă vopsesc șaten, apropiat culorii mele naturale. Dar tot îmi mai scapă câte o șuviță (nu neapărat discretă) care devine ba verde, ba albastră, ba mov. Fără păr în cap – cum cobea maică-mea – n-am rămas. Dar, să fiu sinceră, începusem să găsesc pe perie mai multe fire căzute decât înainte. Începusem să cam intru la idei, nu de alta dar… nu îmi permit să pierd prea multe, pentru că n-am avut niciodată vreo claie cu care să mă laud. (Ce să vezi, îi mai și cer coafezei să-l fileze!:))))) Acum că s-au ițit și „ghioceii”, ce să zic, vopsitul ăsta se cerea mai des, măcar la rădăcină… Cum să fac, cum să le împac pe amândouă: să acopăr și firele alea albe – încă nu foarte multe, e drept -, să nici nu îl agresez și să încep să pierd consistent din el.

Cred că problema mea e a mai multora, de vreme ce s-a gândit cineva în lumea asta să creeze un produs care să aibă în vedere ambele aspecte. Știam brandul de ceva vreme, auzisem de el – sigur ați auzit și voi! – dar acum am găsit o formulă care este fix, dar fix-fix ce-mi trebuia mie: Plantur 39 Color Brown. Un șampon și un balsam. Na și mai zi acum ceva!

3

4

M-a atras cel mai tare găselnița asta, că șamponul și curăță părul, și îl colorează într-o nuanță de șaten profund. Adică pentru firele alea albe de care zic eu, nu mai trebuie acum să mă vopsesc așa de des ca să le acopăr. O las mai moale cu vopseaua, că era și timpul. Nici de căzut nu mi-au mai prea căzut fire, și asta în condițiile în care am un obicei tare prost, de care nu mă dezbar, deși știu că greșesc enorm: îmi frec părul cu prosopul. O fac instinctiv, apoi realizez că trebuie doar să-l tapotez și să las prosopul să absoarbă apa. Dacă stau acum să mă gândesc, până la urmă nu faptul că albesc mă sperie și îngrijorează. Mai tare mă tem să nu îmi cadă părul și să se rărească. Până la urmă pot să mă mai vopsesc din când în când, dar măcar să am ce vopsi! Mai mult pentru asta am ales gama Plantur39 Color, pentru că am citit că are în compoziție un complex de fitocafeină, iar fitocafeina asta pătrunde în foliculii firului de păr și îi întărește, prevenind căderea. Fie că e din cauze ereditare, fie hormonale (sarcină, menopauză, știți voi). Da, da, și încă ceva! Părul meu este mai lucios de când îl spăl cu șamponul ăsta și de când folosesc balsamul, neapărat balsamul aceleiași game. Dacă vopsitul îmi făcuse vreun deserviciu de fiecare dată, ăsta era. După ce mă vopseam avea luciu doar până la următoarea spălare, și era meritul acelui unic plic de balsam din cutie, care cică și fixa culoarea. De la următoarea se făcea câlți și devenea tern. Mi-a luat Plantur 39 și grija asta.
Uite că am tras lozul câștigător, potrivit părului meu, și câtă vreme voi mai purta șatenul, asta e rețeta mea de îngrijire, care nu îmi cere vreun efort suplimentar. Că n-aș avea răbdare. Fac ce făceam și înainte: șamponez și apoi aplic balsam. Numai că acum cu alte intenții și alte rezultate. Probabil că, la un moment dat, asemenea multor femei de vârsta mea (nu spui care!) îmi va fi mai comod să mă vopsesc blondă. Nu că n-aș fi fost niciodată))). Dar când firele albe se înmulțesc ca vărsatul de vânt, blondul este o soluție mult mai bună pentru că le maschează mai ușor. Și voi avea și atunci nădejde în Plantur 39 Color, pentru că – i-auzi, ia! – există o gamă și pentru părul blond, similară celei pentru șaten: Plantur 39 Color Blonde. Care, la fel, cu puterea fitocafeinei, previne căderea, dar și colorează părul.

1
Hei, voi, astea tinere, blonde natural sau vopsite, să știți că produsele astea – șampon și balsam – nu sunt numai pentru noi, babetele (auzi, ce-am zis?!). Asta s-a înțeles? Înseamnă că nu m-am exprimat eu cum trebuie. Sunt bune și pentru voi, mămică! Vă intensifică nuanța părului (am vrut să scriu culoarea, dar era un pic de cacofonie:)). Și vă întărește părul, prevenind căderea. Așa să le spuneți mamelor voastre dacă au aceeași obsesie ca a mea!
PS Nu căutați Plantur39 Color în supermarket, că nu găsiți. Este un produs dermatocosmetic și locul lui e în farmacie. La prețuri cuprinse între 50 si 55 lei pentru șampoane și între 45 si 50 lei pentru balsamuri. Ca să știți.
PPS Stați liniștite, nu pătează nici pielea, nici hainele. Deci nici prosopul, nici fața de pernă. Știti ce zic, nu?!:))))

Deschide fereastra, să intre… OANA!

DSC_6911m

OANA, cel mai mare magazin de perdele și țesături din Ploiești, a deschis un showroom în Capitală, oferindu-le astfel și bucureștenilor ocazia de a beneficia de cele mai profesioniste servicii de decorare a întregii case, în special a ferestrelor, cu materiale textile.

Element atât de important în arhitectura unui spațiu – fie că este locuință sau birou – fereastra merită cu prisosință o atenție deosebită. Iar „hainele” ei cele mai valoroase sunt perdeaua și draperia. Ce nu știe chiar toată lumea este că o perdea nu este o simplă perdea și o draperie nu este o simplă draperie. În afara rolului funcțional (de necontestat, de altfel), ele trebuie să fie adevărate podoabe pentru ferestre, elemente care să întregească ansamblul, să îl completeze ori să-l accentueze, să reflecte personalitatea celui care ocupă încăperea sau spațiul respectiv. La exact aceste lucruri se pricep experții Oana Concept Store: la crearea de soluții care să le satisfacă clienților săi dorința de frumos și armonie, însă fără a compromite rolul practic al perdelelor și draperiilor.

Dedicată misiunii asumate de a educa în privința importanței alegerii corecte a materialelor, texturilor, culorilor și accesoriilor, entuziasta echipa de la Oana Concept Store transformă în realitate așteptările clienților în privința decorării ferestrelor, ținând cont în același timp atât de „pretențiile”, cât și de bugetul acestora. Și asta pentru că valorile după care profesioniștii acestui domeniu de nișă s-au ghidat mereu sunt calitatea, încrederea, punctualitatea și integritatea – fără de care probabil că nu s-ar fi bucurat de succesul de azi și nici de respectul celor care le-au fost deja clienți.

Experții Oana Concept Store oferă consultanță în luarea celei mai bine decizii de decorare a ferestrelor. Împreună cu ei, clientul alege din propunerile de mostre materialele ce vor fi folosite, avându-se în vedere specificul camerei, paleta de culori și designul interior. Tocmai pentru a avea garanția lucrului bine făcut, specialiștii OANA oferă o prezentare 3D, astfel încât clientul să poată vizualiza cum va arăta lucrarea. După măsurătorile efectuate la locație cu aparatură de ultimă generație, care nu lasă loc de suprize neplăcute la montaj, și alegerea sistemelor de prindere, perdelele și draperiile sunt impecabil realizate în atelierul de croitorie. Pentru ca, în cel mult 20 de zile lucrătoare de la primul contact cu experții OANA, să poată avea loc montajul: rapid, profesionist, cu minim deranj, tocmai pentru a nu știrbi cu nimic bucuria și frumusețea așteptatului moment.

Transformarea unei locuințe într-un cămin ori a unui birou într-un loc primitor este pentru Oana Concept Store o afacere de familie dusă – iată – mai departe, și ridicată la nivelul serviciilor premium. Consultanța acordată pe toată durata proiectului și sub toate aspectele, seriozitatea și atenția acordate fiecărui client în parte fac din această experiență una calitativă, de un nivel realmente înalt. Fără a face rabat de la calitate, atât în privința materialelor cât și a sistemelor de prindere și a accesoriilor, tratând cu cea mai mare atenție fiecare lucrare și ținând cont de cele mai mici detalii ale ei, obiectivul experților OANA este ca fiecare proiect realizat să reprezinte o inconfundabilă semnătură care să îi recomande.

DSC_6775m

La inaugurarea Oana Concept Store, cei prezenți au avut ocazia să afle de la Mariana Nicolae, consultant home&deco, cu o vastă experiență în domeniu, care sunt tendințele în materie de țesături și amenajări interioare, iar de la Valentina Vînătoru – specialist în feng shui – care este importanța amplasării acestui element aparent banal, fereastra, în echilibrarea energiilor dintr-o încăpere.

PS Degeaba am tot povestit, daca nu va dau si adresa, nu-i asa? Ei bineee…

Str. Teodosie Rudeanu nr. 3, sector 1

(pe langa Primaria sectorului 1, la Banu Manta)

telefon 0788.353.827

 

Salată „de vară” din zori și până-n seară!

Salata Eisberg_De Vara

Și ce dacă au mai coborât temperaturile alea de iad? Și ce dacă pe Vârful Omu i-a tras un viscol pe cinste acum, în miez de vară? Nici de-a naibii nu gătesc! Trebuie să fiu nițel nebună ca să aprind aragazul sau cuptorul. Adică aragazul îl mai aprind din când în când, ca să fierb un ou sau să pun pe grătar piept de pui ori felii de dovlecel. Salate și pepene roșu, ăsta e meniul zilei. Al fiecărei zile, de vreo 15:))) Să zicem că dacă mâine și poimâine plouă, poate-poate fierb niște fasole verde pentru o… salată. Păi ce altceva dacă nu salată?!
Când mă satur de roșii și castraveți, trec pe verde. Alternez. Are Eisberg o combinație nouă, care chiar „De vară” se numește. Are le Mega. E un mix de frunze tinere și rădăcinoase (iceberg, frisee, radicchio, romaine și morcov), gata spălate, tocate/rase. Îmi pregătesc masa în doi timpi și trei mișcări! Puțin ulei de măsline Monini picant, puțin oțet din vin de Tokay, un out fiert cleios (n-o să-mi iasă, nu-mi iese niciodată, dar eu continui să sper) și nițică brânzică de capră (are la Lili, la non-stop care e deschis până la ora 22:)))))) Și câteva bruschetti Maretti (de la ”Blonda”, că-s mai ieftine ca la Lili), ca să păcălesc capul că mănânc și pâine.

salad-1972745_1920
Mixul de frunze și rădăcinoase Eisberg poate fi el în sine un fel de mâncare, și fără să mai adaugi altceva. E proaspat și suficient de hrănitor. Pentru un om normal, zic. Eu trebuie să îi aduc și ”îmbunătățiri” că, deh, nu am nicio prezentare de modă la Milano săptămâna asta. Și stai că mi-a mai venit o idee de combinație! Nu știu dacă se potrivește, dar încerc și văd eu: salată „De vară” cu ton bucăți. Și poate și porumb. Nu din conservă. Cumpăr eu și fierb. Hai că eu zic că-i o idee bunicică.
Mai dați-mi și voi mie idei de salate și de combinații, că vara-i lungă!

PS Am uitat! Și măsline!

Dacă e să fie, va fi! Eu pot doar să scriu și să sper

A trecut mai bine de o lună de când m-am întors de la Atena, de la Festivalul fertilității. Și dacă nu am scris până acum, și dacă nu am povestit nimic de acolo, a fost pentru că am așteptat ziua de azi. Este foarte importantă pentru mine ziua de azi. Eu sunt aici, acasă, în fața calculatorului, cu mâinile pe tastatură. Ea este pe un pat, în Clinica Genesis. Sunt liniștită, pentru că e cu ea dr. Andreas Vythoulkas, este și Silvia Șerban pe-acolo.

thumbnail - 2019-07-10T151516.611

Azi noapte a avut emoții, nu s-a odihnit. A stat până târziu și a terminat de pictat două icoane, una cu Sfântul Andrei, pentru Andreas, și una cu Maica Domnului cu Pruncul, pentru Silvia. Așa încerca ea să se liniștească. Nici eu nu am dormit bine, dar nu i-am spus. Dacă află acum, deja nu mai contează. Azi, acum, când eu scriu, face al doilea embriotransfer. Primul a eșuat. Se întâmplă. Nu e nimeni vinovat. Se întâmplă. De altceva m-am temut eu. Că nu o sa mai aibă puterea de a-l face și pe al doilea. Nu, nu puterea fizică. Emoțional vorbind. O știu cum e, eu o știu cel mai bine. O știu că nu suportă bine și nu acceptă eșecurile. Știu cum a fost în ziua în care s-au afișat rezultatele la admitere la Liceul Nicolae Tonitza și nu a intrat. A avut medie bună, inclusiv la proba practică, dar nu a prins loc. Doamne, vorbesc despre ea de când era un copil… Ce trec anii ăștia! Momentul ăla în care a realizat că a bifat un eșec, a fost cumplit. Plângea de mila ei și portarul liceului.
Cum ziceam, de refuzul de a mai încerca și a doua oară m-am temut cel mai tare. N-am vrut să pară că îi dirijez eu viața, nu mai am dreptul să îi influențez deciziile, mai cu seamă în probleme atât de personale. M-am gândit că cel mai bun lucru pe care îl pot face, mai ales că s-a întâmplat la exact momentul potrivit, când aveam nevoie să îi pot da un exemplu clar, clar de tot, este să îi povestesc despre soții Stan, Mariana și Constantin.

thumbnail - 2019-07-10T151524.180

I-am cunoscut acolo, la Atena, la Festivalul fertilității. I-am ascultat spunându-și povestea cu zâmbetul pe buze și cu ochii strălucind de fericire. Oamenii aceștia doi sunt cel mai bun, mai puternic și mai convingător exemplu pe care i l-am putut da. I-am adus din Grecia două ciocolate cu alune de pădure, preferatele ei, și povestea asta.
Mariana și Constantin sunt, împreună, un monument de stăruință și răbdare. Au făcut, în nouă ani, nouă, NOUĂ proceduri de fertilizare. Șase în țară și trei în străinătate. În Grecia. În fiecare an au muncit pentru a strânge banii necesari. Au primit și prin programul Ministerului Sănătății, însă a trebuit să mai pună și de la ei. Suma aceea nu acoperea tot. Dar nu aspectul financiar a fost povara cea mai grea de dus – chiar dacă la mijloc erau și credite făcute în acest scop – ci eșecurile. Unul, și încă unul, și încă unul. Și cu fiecare li se părea că se îndepărtează tot mai mult de împlinirea visului de a deveni părinți. Și ei s-au gândit la adopție. Iar ei erau chiar mai îndreptățiți, după atâtea eșecuri. Aveau dosarul depus, aveau și cursurile făcute, și atestatul de părinti adoptatori luat. Dar a fost să fie cu noroc a noua fertilizare.
Sunt doi ani de când Andreas Efrem le-a umplut și inimile, și brațele. (Uneori mă întreb câți băieți îi poartă doctorului Vythoulkas numele. Știu că sunt mulți, dar nu știu câți.) El este răsplata răbdării și stăruinței, este răspunsul la rugăciuni și darul divin. După nouă încercări, dintre care opt au fost eșecuri. Asta am vrut să afle, să știe, să rețină. Și i-am mai spus că oamenii aceștia doi, Mariana și Constantin, oamenii ăștia atât de deschiși, nu s-au rușinat să vorbească despre problema lor. Și nimănui nu ar trebui să îi fie, pentru că nu are de ce. Au vorbit tocmai pentru că, uite, povestea lor le poate fi și altora de folos. Și aș vrea, tare aș vrea, din suflet aș vrea, să aud de la ei și continuarea poveștii. Își doresc patru copii și au promis că vor face tot ce le e în putință să îi aibă. Mai au patru embrioni congelați, așa că vor mai încerca. Iar adopția rămâne în continuare o opțiune, și ea. Am greșit, nu e o opțiune. Este tot o promisiune. Este felul în care au ales să mulțumească pentru faptul că l-au primit pe Andreas Efrem.
Da, am emoții. De asta am ales să scriu azi. Așa încerc eu să mă liniștesc. Scriind.

Cine se grăbește poate mai găsește. 70% dintre apartamente sunt deja vândute

de sus 1a.jpg

Dezvoltatorul Forty Management anunţă pregătirile pentru construcţia Central District 4 Elemente, un ansamblu cu o zonă rezidenţială şi una comercială. Compania a obținut în luna martie a acestui an autorizaţia de construire a primului complex rezidențial din România cu cinema în aer liber și zonă pentru sport pe acoperiș. Potrivit constructorului, clădirea va fi finalizată în trimestrul trei al anului viitor.

Central District 4 Elemente va fi format dintr-o zonă comercială de 1.397 mp și două blocuri cu 192 de apartamente tip ”Affordable Luxury”, înconjurat de o zonă de promenadă privată de 2.700 mp, plus două niveluri de parcare exclusiv subterană.
„Central District 4 Elemente a fost conceput în jurul ideii de comunitate. Noi nu creăm bariere sau ziduri, ci creăm punți de legătură între oameni și între oameni și natură, prin facilitățile de petrecere a timpului liber oferite. Întregul concept operează cu cele 4 elemente primordiale esențiale vieții: Pământ, Apă, Foc, Aer. Aceste 4 elemente oferă tot confortul, căldura, relaxarea, intimitatea și siguranța spațiului numit ”Acasă”. Acest ansamblu este prietenos cu mediul și ridică calitatea locuirii la un alt nivel ” spune Ștefan Sterian, arhitectul coordonator de la Răzvan Bârsan& Partners.
Central District 4 Elemente înseamnă Aer – spații mari, aerisite, cu terase și balcoane unde poți așeza mese cu scaune pentru a savura cafeaua de dimineață; Apă – trei bazine mari cu apă și fântâni arteziene în curtea comună a blocurilor; Pământ – sunt 2.700 mp de curte cu plante și flori, pomi mari și zonă de promenadă; Foc – zona de socializare cu bar, grătar, umbrele de soare, mese, scaune și un cinematograf în aer liber.
Zona rezidențială este alcătuită din două blocuri cu un total de 192 de apartamente, dintre care doar 55 mai sunt disponibile.

Călătoriile mele olfactive

Sano Maxima Perfume Collection

Când am primit pentru testare aceste produse nu am avut nicio îndoială că sunt grozave. Pentru că știu brandul SANO. Pentru că am folosit produsele lor de curățare, de la detartrant la soluție anticalcar. Iar pentru crema de curățare universală am un adevărat cult, fiind singura care m-a scos din diverse… încurcături. De fapt așa am și descoperit-o, în urmă cu vreo 6 ani. Încercasem toate celelalte produse cu aceeași întrebuințare, pe care le văzusem în reclamele TV. Niciuna nu îmi oferise rezultatul dorit. Stăteam în fața raftului și mă uitam lung, nu știam ce să mai cumpăr ca să rezolv problema. De SANO nu auzisem, dar era singurul pe care nu îl folosisem. Mi-am zis că, și de n-o fi bun, asta e, la câți bani cheltuisem până atunci, ce-ar mai conta… Și când colo, exact acela era produsul de care aveam nevoie. Doar că am ajuns mai greu la el.

Acum testez trei dintre cele cinci variante de balsam concentrat SANO Maxima Perfume Collection. Sunt balsamuri pentru țesături, cu parfum intens și bogat, inspirat din natură. Colecția cuprinde – cum spuneam – cinci variante: Soft Silk (inspirat de florile de migdal și atingerea delicată de mătase), Blue Blossom (inspirat de briza dimineții răcoroase, de apă rece și de florile albastre de primăvară), Wild Pearl (inspirat de parfumul delicat al florilor albe), Golden Sunset (inspirat de florile de primăvară și de roua dimineții) și Maxima Baby (testat dermatologic, dedicat pielii sensibile a bebelușilor). Eu le-am primit pe primele trei dintre ele. Și pentru că – ce să vezi – coșul de rufe abia aștepta să fie golit, i-am făcut în dimineața asta hatârul. Greu mi-a fost să aleg balsamul, pentru că în privința detergentului a fost foarte clar: detergent pudră Maxima, pentru că e dat naibii de priceput în curățarea hainelor. Și al încălțămintei din pânză, pentru că tot la mașină o spăl și pe ea. Doar că separat de articolele vestimentare.

Nu a fost nevoie să mă roage cineva de două ori să iau la mirosit sticlele de balsam. Și nici să mă întrebe ce senzații îmi declanșează mirosurile. La mine asta e poveste veche, cu mirosurile. Ele îmi pot aduce instantaneu în minte persoane, locuri sau situații. Mirosurile îmi vorbesc, îmi reamintesc, îmi sugerează. Aproape că nu știu cum să explic toate astea. Am experimentat mirosuri care m-au emoționat, care m-au dus cu gândul la un vechi prieten, la prispa unei case din Târgu Ocna, la un hotel din Predeal sau la un picnic la Mogoșoaia. Mirosuri pe care le-am asociat unui singur cuvânt: grabă, vacanță, regret, așteptare, copilărie, furtună de vară, Crăciun, libertate. Chiar îmi este greu să explic exact ce am simțit, pentru că unele lucruri nu pot fi explicate.
Mi-am pus în față cele trei balsamuri SANO – Soft Silk, Blue Blossom și Wild Pearl – și am turnat în fiecare căpăcel, ca să plec în trei călătorii ale simțurilor.

capace

Soft Silk mi-a spus simplu: tinerețe, aventură, flirt. Deși bunica nu folosea balsam de rufe pentru că pe vremea ei nu exista, Wild Pearl mi-a amintit de ea și de cutia ei cu pudră. Iar Blue Blossom mi-a transmis emoția unei plecări în pripă și bucuria de a fi la răsăritul soarelui într-un aeroport. Mi-a fost tare greu să aleg între ultimele două, însă a trebuit să mă decid: Blue Blossom. Așa că toate hainele pe care le-am spălat și parfumat cu acest balsam, acum sunt numai bune de pus într-un troller pe care aș scrie cu mâna mea destinația: Salonic.

masina

Vino la singura cursă de alergare prin Parcul Natural Văcărești!

Vizual

Îți place să alergi în aer liber? Atunci merită să te înscrii la Sun Challenge 2019, singura cursă de alergare prin Parcul Natural Văcărești. Cu atât mai mult cu cât înscrierea ta înseamnă un ajutor în plus pentru țestoasele de apă din parc.

Sun Plaza în parteneriat cu Asociația Parcul Natural Văcărești te invită pe 28 septembrie la cea de-a doua ediție Sun Challenge. Anul acesta vor fi trei distanțe de concurs: 5 km, 10 km și 21 de km. Semimaratonul va fi parcurs în bună parte prin interiorul Parcului Natural Vacărești, pe poteci de trail.
Toți banii din taxele de înscriere vor merge către Administrația Parcului Natural Văcărești, care îi va folosi în programele de conservare ale țestoasei de apă (Emys orbicularis) din parc, singura specie de țestoasă semiacvatică nativă din fauna României.
La nivelul României, țestoasa de apă este clasificată ca o specie vulnerabilă, afectată de degradarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor. Populațiile sunt amenințatate de poluare, desecări, colectarea în scopul comercializării și uciderea deliberată sau accidentală de către pescari sau conducători auto.
Pentru a proteja cele aproximativ 50 de țestoase care viețuiesc în Parcul Natural Văcărești, participanții de la prima ediție Sun Challenge Văcărești (din 2018) au donat taxele de înscriere pentru a le proteja căminul și a le ajuta să își păstreze habitatul. Au fost amplasate insule de sorire și s-au demarat lucrările pentru amenjarea a 1000 de metri de plajă dedicată depunerii ouălor țestoaselor.
A doua ediție a competiției sprijină în continuare țestoasele de apă pentru că este momentul ca Administrația Parcului Natural Văcărești să treaca la nivelul următor – asigurarea supraviețuirii populației pe termen lung prin creșterea numărului de țestoase din parc și crearea condițiilor necesare pentru dezvoltarea puilor.
Astfel, taxele participanților vor fi utilizate pentru crearea unor “grădinițe pentru țestoase”, microhabitate necesare juvenililor. Puii de țestoase nu sunt buni înotători și au neapărată nevoie de zone amenajate special (cu apă puțin adâncă, capabilă să se încălzeasca rapid, lipsite de stuf și bogate în surse de hrană).
Parcul Natural Văcărești este prima arie protejată urbană a țării, cel mai mare spațiu verde al capitalei. Aici au fost identificate deja peste 150 de specii de păsări, multe dintre ele fiind specii protejate.
Trăiește experiența Sun Challenge și înscrie-te la una dintre cele trei curse. Nu rata perioada de Early Bird (până pe 10 iulie) când taxele de participare sunt 80 de lei (pentru proba de 5 km sau 10 km) și 90 de lei (pentru proba de 21 km).
Din 11 iulie până pe 21 septembrie, taxele de participare vor fi: 100 de lei (pentru proba de 5 km sau 10 km) și 120 lei (pentru proba de 21 km).
Plata taxei de înscriere se face prin transfer bancar, în contul Asociației Club Sportiv Adrenallina Media, deschis la UniCredit Bank, RO80BACX0000001448179001, cu mențiunea „TAXA CONCURS”.
Accesează acest link ca să te înscrii și să alergi în singurul parc natural dintr-un mediu urban din țară!
Vor fi acordate 84 de premii (produse, servicii, bani) în valoare totală de peste 51.000 lei.
Mai multe detalii pe Facebook și website.

Apele planetei au nevoie de protecție!

Sa protejam apele planetei!

Cu ocazia Zilei Oceanelor, marcată la 8 iunie, Fundația PRAIS a organizat în școli o serie de acțiuni care promovează protejarea și reducerea poluării apelor planetei. 2.500 de elevi din clasele I – a IV-a și peste 80 de cadre didactice din București vor beneficia de materiale educaționale și vor participa la concursul de desene intitulat „Super Eroii Apei”. Proiectul s-a derulat în cadrul mişcării naţionale ”Şi eu trăiesc sănătos!” – SETS2020, în parteneriat cu Nestlé for Healthier Kids.

„Mai mult decât oricând tânăra generație merită să învețe din primii ani de școală despre importanța protejării apelor planetei. Chiar și cele mai mici schimbări în obiceiurile noastre zilnice, cum ar fi economisirea consumului casnic de apă sau colectarea selectivă a deșeurilor reciclabile, vor face diferența! Alături de familie, prieteni și comunitate, ne putem aduce contribuția!”, a declarat Silvia Bucur, Preşedinte al Fundaţiei PRAIS.
Apa curată este vitală! Oceanul planetar reprezintă trei sferturi din suprafața planetei, generează cea mai mare parte a oxigenului pe care îl respirăm, reglează clima, este un important depozit de resurse naturale și o resursă importantă de hrană.

„Nestlé și-a luat angajamentul de a avea impact zero asupra mediului, până în 2030. Susținem inițiativele care conduc la creșterea gradului de conștientizare a importanței protecției mediului și la găsirea de soluții la problematica deșeurilor din plastic. Ne-am asumat totodată misiunea de a derula în mod constant acțiuni de informare și educare a consumatorilor, încurajând protejarea apei și a tuturor resurselor naturale, atât de valoroase ale planetei”, a declarat Irina Siminenco, Corporate Affaires Nestlé România.

Totodată, pe 8 iunie, cu ocazia Zilei Oceanelor, compania Nestlé a organizat o acțiune de ecologizare în Giurgiu, pe malul Dunării, în parteneriat cu Manager de Mediu, Garda Națională de Mediu, Apele Române, Primăria Giurgiu și Asociația Prietenii de lângă tine, la care au participat și mai mulți voluntari.

Să-ți spun ceva despre scleroza multiplă

Pacienti Silvia, Eduard, Cristina

Azi este 30 mai. Asta știe toată lumea. Pe 30 mai este Ziua Mondială a Sclerozei Multiple. Asta nu știe toată lumea. Cum nu toată lumea știe ce este scleroza multiplă. Și cât de urâtă este boala aceasta. De parcă ar fi frumoasă vreo boală, ce prostii mai scriu și eu… Scleroza în plăci, cum i se mai spune.
Scleroza multiplă este o afecțiune neurologică cronică, ce afectează sistemul nervos central, în mod special creierul, măduva spinării și nervii optici. O boală care, prin demielinizarea axonilor, perturbă conducerea impulsurilor nervoase. Și asta cred că poate intui oricine, ce urmări există atunci când fluxul acestor impulsuri este întrerupt: dificultăți în forța și controlul muscular, tulburări de vedere, de echilibru și deglutiție, tulburări de sensibilitate, oboseală și dificultăți cognitive și de concentrare, tulburări ale somnului, tulburări sfincteriene sau disfuncție sexuală, anxietate și depresie.

Acceptarea, un exercițiu suprem de voință

Scleroza multiplă este cea mai invalidantă afecțiune a adultului tânăr. E adevărat că poate apărea la orice vârstă, însă cel mai adesea este diagnosticată între 20 și 40 de ani. În floarea vârstei, cum s-ar zice. Iar în 20-25 de ani, progresia bolii determină dizabilități fizice semnificative la cam 30% dintre pacienți. Asta nu înseamnă că toți anii aceștia sunt liniștiți. Boala vine, pleacă și revine la distanță de luni sau de ani. De fapt boala nu pleacă nicăieri, ea este acolo în permanență, inflamează și distruge mielina axonilor mai încet ori mai repede, însă sigur. Simptomele vin, pleacă și revin. Mereu în diferite alte locații anatomice. Nici nu știi la ce să te aștepți, unde și cum va lovi… Și tratament, nu, nu există. Este cel mai dureros lucru care trebuie acceptat. Lipsa oricărei speranțe că vei scăpa de ea. La ce poți să speri? Doar la tratamente care să amelioreze simptomele. Și la psihoterapie, care să te ajute să accepti ceea ce este greu de acceptat. Care să te ajute să te împaci cu tine și mai ales cu boala. Care să te învețe să trăiești cu ea. În armonie, de preferință. Greu de înțeles așa ceva, nu?! Și totuși asta va trebui să facă bolnavul cu scleroză multiplă, deși știe foarte clar, este deplin conștient că progresia bolii, neurodegenerarea, este un drum cu sens unic: atrofia cerebrală.

Schimbați ceva! Măcar mentalitatea…

Poate că nu cunoști nicio persoană cu această boală. Sau poate cunoști dar nu știi că este bolnavă. Asta pentru că boala are simptome invizibile atunci când pacientul nu este în puseu. Iar când este în puseu nu o să-l vezi. Pentru că cel mai adesea se ascunde. Rămâne în casă, țintuit în pat, ajutat de cei dragi ai lui, de-aproape. Nu vrea să îl vezi, nu vrea să îl compătimești și cu atât mai puțin să te uiți lung după el pe stradă, în magazin sau pe terasa pe care și el poate că ar bea în liniște o cafea, ca tine. Când mâinile sau picioarele nu îl mai ascultă pentru că impulsurile nervoase au luat-o razna, nu e cea mai grozavă priveliște pentru tine, cel care ești sănătos și nu poți înțelege ce se petrece cu omul acela. De ce nu poate duce ceașca aia de cafea la gură fără să o verse, de exemplu, când îi zvâcnește mâna. Sau de ce nu poate traversa strada în timp util, cât este semaforul pe culoarea verde, pentru că picioarele nu știu pe cine „să asculte”. Iar tu, de la volan, îl claxonezi pentru că te grăbești – mereu te grăbești! – și poate că îi mai strigi și niște vorbe. Nu știu dacă lucrurile astea chiar se întâmplă. Mi le imaginez. Mi-ar plăcea să fie doar imaginația mea.
Azi, 30 mai, Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative (APAN), mi-a oferit ocazia să aflu toate aceste lucruri, pe care vi le împărtășesc, despre scleroza multiplă. Iar trei persoane tinere – Cristina, Eduard și Silvia – m-au ajutat să înțeleg o parte din ceea ce trăiesc ei. Și din nevoile pe care le au. Ei și ceilalți 10.000 de bolnavi asemeni lor. Peste două zile o să joc și un joc crud, ca să înțeleg și mai bine.Voi afla, pe pielea mea, cât de greu și cu ce efort inimaginabil fac acești oameni lucruri pe care noi le considerăm banale. O să vă povestesc.
„În România pacienții cu scleroză multiplă se confruntă cu probleme legate de accesul la medicamente, tratamentele inovative dezvoltate la nivel european sunt mult întârziate în procesul de punere pe piață, iar sistemul de autorizare este netransparent. Serviciile de recuperare sunt limitate la 21 zile pe an, insuficiente pentru o astfel de afecțiune gravă, iar serviciile de psihoterapie nu sunt decontate prin CNAS. Pacienții afectați sunt în special tineri, persoane care își doresc o carieră, o familie, copii, oameni care doresc să fie independenți și nu o povară pentru societate, iar acest lucru se poate realiza doar prin sprijin acordat lor și aparținătorilor. Alte probleme cu care se confruntă sunt cele legate de stigmă, izolare și discriminare, iar campania din acest an se adresează schimbării de mentalitate, conștientizării și învățării acordării sprijinului de către cei din jurul persoanei cu scleroză multiplă”, a declarat azi Cristina Vlădău, vicepreședinte APAN România.