Inovație de ultimă oră: tratarea migrenelor cu ajutorul unui dispozitiv

Dispozitiv

Un nou dispozitiv medical reduce semnificativ intensitatea durerilor de cap pentru peste 85% din cazuri. Cefaly Dual a fost lansat în Europa în septembrie 2018 și este disponibil acum și în România. Dispozitivul este eficient în tratarea migrenei, a cefaleei de tensiune și a nevralgiei Arnold, fiind aprobat FDA (SUA) și în Comunitatea Europeană.

Este pentru prima dată când neurologii nu prescriu medicamente pentru dureri de cap, ci un rezultat al inovației în tehnologie medicală.
“Noua terapie este neinvazivă, neiradiantă și foarte ușor de folosit: dispozitivul se așază pe frunte cu ajutorul unui plasture, iar în timpul folosirii, pacientul își poate desfășura activitățile obișnuite. Aparatul are două setări: tratament în acut (o oră) și tratament preventiv (zilnic, 20 de minute). Folosit în setarea acută, aparatul scapă total de durere o treime dintre pacienți și reduce intensitatea durerii semnificativ pentru 8 din 10 pacienți. Atunci când este folosit în setarea de prevenție, dispozitivul poate reduce tratamentul medicamentos cu 75% și frecvența episoadelor de migrene cu peste 50%”, a explicat dr. Bogdan Pană, medic neurolog la Centrul Medical Emerald.

Dr. Bogdan Pan¦â

Cine poate beneficia de această terapie?

Peste 200.000 de oameni din întreaga lume care suferă de migrene folosesc deja terapia prin TENS (stimularea electrică transcutană nervoasă). “Pachetele HEAD’s UP pot îmbunătăți calitatea vieții pacienților și pot fi accesate în trei variante diferite, în funcție de durata utilizării: 3, 6 sau 12 luni, cu controale neurologice incluse. Costul terapiei este mai mic decât cel al medicamentelor pentru majoritatea pacienților, de aproximativ 200 de lei pe lună, însă este nevoie de minim trei luni pentru a avea rezultate optime”, a mai spus medicul neurolog Bogdan Pană.

Mai mult de jumătate dintre cei care au migrene nu sunt niciodată diagnosticați

Statisticile arată că 12% din populația lumii suferă de migrene, femeile fiind mult mai afectate decât bărbații. Problema este că mai mult de jumătate dintre persoanele care se confruntă des cu migrenele nu sunt niciodată diagnosticate. Specialiștii consideră că migrena este a treia boală ca prevalență și prima cauză de dizabilitate din lume la persoanele sub 50 de ani.
Printre factorii care pot declanșa sau pot agrava migrenele se numără: alcoolul, anumite alimente (brânzeturi, alimente cu monoglutamat de sodiu, cafea, ciocolată), stresul, foamea, oboseala accentuată, menstruația, folosirea contraceptivelor orale, somnul insuficient, exercițiile fizice prea intense și schimbările meteorologice.

Persoanele cu vârsta între 25 și 55 de ani, mai predispuse la migrene

Adesea, migrenele debutează în adolescență sau în copilărie și sunt întâlnite cu frecvență maximă la persoane între 25 și 55 de ani. După vârsta de 55 de ani, frecvența atacurilor scade, în special în cazul femeilor.
Dureri de cap ar putea avea și managerii văzând care sunt costurile generate de lipsa productivității și a absenteismului de la locul de muncă din cauza migrenelor. Companiile din întreaga lume pierd astfel zeci de milioane de dolari anual din cauza migrenelor angajaților, efectele simțindu-se din ce în ce mai tare și asupra companiilor românești, neexistând în acest moment multe alternative la tratamentul medicamentos, ineficient, invaziv și costisitor pentru angajați.

Unul crede că nu a făcut destul și pe altu-l doare-n…

2

Să tot fie vreo zece ani de când n-am mai călcat prin Ministerul Sănătății. Și nu s-ar fi întâmplat nici acum dacă nu era vorba despre ceva ce-ar fi trebuit să facă Ministerul Sănătății, dar au făcut alții. Alții cărora le mai și pasă, spre deosebire. Și care în vreme ce ministeriabilii – oricine ar fi ei – se odihneau, în week-end, după cinci zile ”epuizante” de stat bugetărește în birou, luau drumul prin țară ca să facă oamenilor investigații gratuite, să ia urma cancerului.

De zece ani n-am mai trecut pe la minister, dar n-am găsit mari schimbări. Ușa de la intrare e tot aia grea, grea de tot, în care te opintești ca să o deschizi. Ca mentalitățile celor de dincolo de ea. La intrare, din nou în dreapta, băieții de la SPP. Din ‘95 până în 2008, când mergeam aproape săptămânal, i-am găsit ba în dreapta, ba în stânga. Mereu am crezut că de câte ori se schimbă ministrul, le mută și lor măsuța. Dar ei tot drăguți și amabili sunt, chiar dacă nu-s aceeași de acum zece ani. Sala de consiliu, de la etajul doi, evident, la locul ei. La fel de neîncăpătoare. Unde doar rar ajung scaunele pentru toți ziariștii. Restul rămân în picioare. După ăștia zece ani, aici găsesc prima schimbare notabilă pentru mine: prezidiul nu mai este în față, cum privești dinspre ușă. E în partea opusă. Cum ar veni, ești primit cu spatele.  Mă rog, niște fleacuri, poate că sunt eu prea scrupuloasă.

Ăștia de care zic că le pasă sunt cei de la Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC). Și le pasă pentru că știu bine cu cine au de-a face și cât de perfidă e nenorocita asta de boală. De cinci ani de zile derulează campania ”Nu am făcut destul”.  De cinci ani de zile umblă prin țară cu medici specialiști, cu rezidenți și cu studenți la medicină după ei și oferă consultații și investigații gratuite. Marea lor bătălie este cu cancerul de sân în campania asta. În principal cu el, dar nu exclusiv.

1

Anul acesta au făcut turneu prin Ardeal, în 12 sate. Au acordat consultații și investigații medicale gratuite unui număr de 1.218 persoane. Au făcut ecografii mamare unui număr de 990 de femei. Dintre acestea, 124 au primit recomandare pentru mamografii (pe care le-au efectuat tot gratuit, în clinici specializate) și 109 au mers la radiolog. Douăsprezece au făcut biopsie, și pentru trei dintre ele încă le mai tremură sufletul în așteptarea rezultatului. (Doar v-am spus că oamenilor le pasă cu adevărat) Trei dintre ele au suferit deja intervenții chirurgicale. Toate astea au s-au petrecut numai în ediția din acest an. Numai mie mi se pare că denumirea campaniei – ”Nu am făcut destul” – este de-acum cam… nepotrivită ? Ca să nu mai spun că, începută ca un proiect de investigații gratuite pentru cancerul mamar, campania a devenit tot mai complexă de la an la an, așa încât de data asta oamenii au beneficiat și de spirometrii, dermatoscopii, EKG, măsurători de tensiune, puls, glicemie sau indice de masă corporală.

”Avem aproape 10.000 cazuri noi de cancer de sân în fiecare an și puțin mai mult de 10.000.000 de femei în România. Asta înseamnă că o femeie din 1000 va fi diagnosticată cu cancer de sân anul ăsta. Noi am consultat 1.120 de femei și după mamografii, ecografii, biopsii și operații avem trei suspiciuni de cancer. Și dacă ar fi doar campania de educare pe care am desfășurat-o în satele acestea, faptul că 1.120 de femei, care cel mai probabil nu s-ar fi dus la ginecolog pentru o ecografie mamară, s-au gândit la cancerul de sân, la importanța autopalpării, a controalelor anuale regulate și poate au mai vorbit cu încă o mie de femei despre asta, și tot mi se pare o campanie reușită”, a spus Cezar Irimia, președintele FABC.

Cezar Irimia

Ei, lume bună, și ce-a avut de spus Ministerul Sănătății? Că doar nu degeaba au venit oamenii să-și prezinte aici rezultatele. Au venit pentru a convinge ministerul să aloce fonduri pentru un program național de screening pentru cancerul de sân. Pentru că, așa cum spuneam și la început, le pasă. Și de mine, și de tine, și de cea de la sat, și de cea de la oraș, și cu studii, și fără, și asigurată, și neasigurată. Nu mă opintesc în faptul că doamna ministru Pintea nu a putut participa la conferință deși confirmase anterior. Pot să înțeleg neprevăzutul. Nu fac mare caz nici din faptul că a delegat să participe, în locul domniei sale, un secretar de stat pregătit doar să anunțe ce era de anunțat, citind ce primise de citit. Dar nepregătit să răspundă la ce a fost întrebat… Așa de des văd amatorism la actualul Guvern încât mi se pare natural. Dacă m-a enervat ceva cu adevărat a fost seninătatea cu care ne-au fost prezentate mărețele planuri în ceea ce privește prevenția în cancerul de sân. În ceea ce privește screeningul. Promisiuni care au mai fost făcute și anul trecut. Și iar m-am convins că în instituția asta nu s-a schimbat aproape nimic. Mi-am adus aminte câți ani la rând am ascultat placa despre pachetul de servicii medicale de bază, până să capete contur.  Ministru cu ministru… Pachetul ăsta ajunsese aproape un banc în grupul jurnaliștilor acreditați.

Povestea secretarului se stat curge lin, ca o apă cristalină. Ne vorbește ca unor tâmpiței despre diagnostic precoce, controale periodice, medici de familie, screening, prevenție primară și prevenție secundară în cancerul de sân. Cum s-ar zice eram la lecția cu bastonașe și liniute înclinate, dacă mă înțelegeți. Ne-a vorbit cu entuziasm despre o veste bună pe care pesemne că se aștepta să ne facă să sărim de pe scaune, aplaudând frenetic. Despre un proiect cu două componente și o finanțare bunoacă, în total de vreo 20 de milioane de euro, care ar fi demarat de vreo două luni. (Vrrrrum!) Aho, aho, copii și frați, stați și nu vă bucurați! Proiectul este valabil doar pentru femeile cu vârste cuprinse între 50 și 69 de ani. Și numai pentru cele care domiciliază în două regiuni ale țării (n-aș putea să vă spun cu precizie care, pentru că vorbitorul a făcut ca busola în plină furtună magnetică și n-am reținut decât ceva gen N-V, V, N-E S-E). Păi și nu prea este program național, boss… Și până una-alta proiectul ăsta, în prima sa etapă, trebuie să rezolve aspecte precum elaborarea metodologiei în screeningul cancerului de sân, formarea personalului implicat în screening, o campanie de informare publică. Adică să o ia cam de la descălecat. Eventual și molcuț, fără grabă, că timp ar fi berechet, numai să nu o… lungească peste 30 noiembrie 2023. Nu știu dacă am fost destul de explicită: cinci ani pentru prima etapă, teoria cum ar veni. Practica, după.

Acum revin și mă repet: Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România a oferit investigații medicale gratuite – în principal ecografii mamare – unui număr de 1.218 persoane în perioada 13 octombrie – 25 noiembrie. Adică într-o lună și nițel, cu mențiunea că s-a muncit doar sâmbăta și duminica. Vorbim de practică, nu de teorie. Și ei spun că n-au făcut destul… Bine că sunt optimiști și relaxați ăia de n-au făcut nimic.

PS. Nu am reținut numele domnului de la minister. Dar nici el pe al moderatoarei conferinței, care este totodată și parte activă în campanii, de cinci ani. A făcut referire la ea de două ori cu apelativul ”doamna”.  Așa că suntem chit.

3

Mmmm, condimente și ulei de măsline extra virgin. Divin!

FLAVOURED-ok

Cred că v-am spus de zeci de ori cât de mult îmi place uleiul de măsline. Nu-i nimic, vă mai spun încă o dată😊)) Că tocmai am făcut o salată de sfeclă și hrean. Și condimentele îmi plac, asta nu cred că v-am zis. Am o colecție! Cele mai multe sunt din Grecia. Cumpărate de mine sau aduse de prieteni, din vacanțe. Cine pleacă prin lume știe că prefer condimentele în locul magneților. Am și condimente arăbești, dar pe astea nu mă prea pricep să le folosesc. Adică le folosesc, dar cam ca nuca în perete, cred. De exemplu Zaatar. Eu l-am pus la spaghete😊)) Am și amestecuri de condimente pentru preparate cu specific italian, care din punctul meu de vedere sunt atât de versatile încât merg la o mulțime de preparate tradiționale românești.

Când îți place și uleiul de măsline și condimentele, eu zic că e noroc chior să se gândească cineva să scoată pe piață 2in1, ulei de măsline aromat. S-a gândit Monini și a selectat o linie completă de uleiuri de măsline extra virgine aromate, care pot adăuga rapid și ușor o notă specială, gourmet, oricărui fel de mâncare. Gama a fost aleasă pentru a satisface toate gusturile, fără a pierde autenticele și tradiționalele arome ale bucătăriei italiene – atât de celebră și de râvnită în toată lumea. Câteva picături sunt suficiente pentru a obține o aromă completă. Și ia uite aici ce variante interesante se găsesc:

Monini extra virgin cu trufe: potrivit pentru paste, carne și carpaccio, precum și pentru ouă, pizza și cheese fondue. Face ca fiecare rețetă să fie mai apetisantă!

Monini extra virgin cu busuioc: perfect pentru rețetele în stil italian. Este recomandat pentru paste, salate și este, de asemenea, excelent pentru a da aroma supelor. De asemenea, este potrivit pentru salate proaspete de paste și orez, roșii și mozzarela sau cartofi.

Monini extra virgin cu usturoi si chilli – confera un gust picant  sosurilor de roșii, peștelui sau supelor de legume. Se recomandă la fripturi, legume raw și preparate și poate fi presărat din belșug peste deliciile savurate de toți cei cărora le place să adauge o notă HOT, picantă la mâncarea lor!

Monini extra virgin cu lamaie –  ideal pentru salate și marinade, foarte bun pentru pește, fie el fiert și prăjit; și  este absolut special pentru preparatele din păsări de curte și legume. În plus, este potrivit și pentru a aroma aluatul pentru prăjituri.

Acum doi ani am încercat și eu să prepar ulei de măsline aromat. Aveam un bidon de ulei de măsline din Thassos, l-am tras la sticle și în unele am pus cimbru, în altele usturoi iar în altele și cimbru, și usturoi. Sinceră să fiu nu se prea simțeau aromele. Să zic că parcă-parcă, foarte puțin, cimbrul. Sau poate era placebo…:))) Am consumat, oricum, tot uleiul, că nu eram nebună să îl arunc! Doar v-am spus că îl iubesc. Cel cu usturoi și-a făcut treaba pe bruschete, iar cel cu cimbru s-a împrietenit cu salatele de varză.

Acum o să încerc și variantele descrise mai sus, mai ales că am și informațiile esențiale: la ce  preparate se potrivesc cel mai bine. Am o presimțire că cel cu lămâie va fi preferatul meu. Dar să vedem, e pe încercate și gustate. Te provoc să le încerci și tu și să-mi spui care ți-a plăcut cel mai mult. Și la ce preparate l-ai folosit. Apreciez și ideile trăznite, aparent nepotrivite.

48281767_502456590274774_6196472291442819072_n

Boli rare. Specialiști, centre și tratamente: asemenea

Când nu merg jurnaliștii la Zalău, vine Zalăul la jurnaliști. De data aceasta, la București. Pentru cine nu știe, la Zalău este o femeie inimoasă și bătăioasă, Dorica Dan, președinte al Alianţei Naţionale pentru Boli Rare din România, alianță pe care ea însăși a construit-o. Acolo, la Zalău, sălăjeanca aceasta cu voință de fier și-a început povestea o dată cu diagnosticarea fiicei sale cu Sindrom Prader Willi. Cu primul pas, respectiv înființarea Asociației Prader Willi, pentru a lupta nu doar pentru Oana ei ci și pentru toate celelalte persoane care suferă de boli rare.

Dorica

Ei bine, an de an, cu perseverență, Dorica Dan organizează Școli de vară pentru Jurnaliști. Anul acesta a ajuns la cea de-a șaptea ediție. De ce le organizează? Simplu: pentru că un jurnalist neinformat în ceea ce privește bolile rare și nevoile pacienților despre care scrie nu va putea transmite un mesaj corect și puternic nici cititorilor, nici autorităților. Știți, e ca la cor: dacă nu cântăm bine nu ne ascultă nimeni. Fug oamenii din sală. Cam așa văd eu treaba asta.
Așadar, Dorica ne-a strigat ”Adunaaa-rea!” anul acesta la București, pentru cea de-a șaptea ediție a Școlii de Boli Rare pentru Jurnaliști. Care, de această dată, a avut sesiuni comune cu Conferința EUROPLAN. Și invitați unul și unul, printre care Ruxandra Ulmeanu, Florin Mihălțan, Raluca Teleanu sau Michaela Nanu.

sala

Chiar dacă îmi plac mai mult poveștile oamenilor decât datele statistice, de data asta voi pune accentul pe cele din urmă. Neuitând faptul că toate datele statistice sunt suma poveștilor oamenilor. A peste un milion de oameni care trăiesc în România cu o boală rară. Care poate fi sindrom Prader Willi, Hunter sau Hurler, boală Fabry sau Pompe, tirozinemie sau afibrinogenemie congenitală, epidermoliză buloasă sau fibroză pulmonară idiopatică, distrofie musculară Duchenne, scleroză tuberoasă sau neuropatie optică ereditară Leber. Și nu, nu am enumerat toate bolile rare. Boli cu un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi. Boli care nu se vindecă și pentru care există prea puține tratamente disponibile. Aș vrea să pot scrie cu toată convingerea, cu o convingere care să vină din realitate: ”dar pentru care există multă disponibilitate din partea autorităților în vederea îmbunătățirii calității vieții pacienților cu boli rare”. Însă nu vreau să greșesc. Dar cum în poveștile oamenilor care suferă de boli rare încă există capitole în care spitalul pierde foaia de internare a pacientului, Ministerului Sănătății îi sunt necesari doi ani de zile pentru a-și da acceptul pentru procurarea unui medicament din afară, iar Casei Naționale de Asigurări încă șapte luni pentru a avea bani să-l plătească… Sunt lucruri care s-au întâmplat, cu adevărat, cândva. Și de care nu m-a convins nimeni că nu se mai pot întâmpla la un moment dat. Eu una am încetat să cred în continuitatea programelor naționale. De fapt a tratamentelor, pentru că ele sunt importante. Am adunat atâtea exemple de sincope încât îmi e mai ușor să cred în Moș Crăciun decât în ele.

În bolile rare drama este și a pacientului, și a membrului din familie care și-a asumat responsabilitatea îngrijirii acestuia. Opt din zece pacienți sau îngrijitori și-au redus sau chiar oprit activitatea profesională din cauza bolii rare. A lor sau a membrului de familie care trebuie îngrijit. Opt din zece pacienți și îngrijitori au dificultăți în îndeplinirea sarcinilor zilnice (activități casnice, prepararea meselor, cumpărături etc). Și știți ce îmi pare absurd? Că dacă o boală rară nu este la vedere, dacă nu există o afectare fizică evidentă, pretențiile avute la pacienți sunt aproape ca cele avute la oamenii sănătoși. Emilia, de exemplu. Suferă de boala Fabry de 17 ani. Ca mama ei, ca mătușa ei, ca fratele ei. E boală genetică. A căutat să-și construiască viața în jurul bolii, să-și găsească un serviciu la care să fie cât de cât protejată, să nu stea mult în picioare, pentru că durerile sunt atroce, la fel și senzația că palmele și tălpile îi stau pe jar. Are surditate la o ureche, dar acum are și probleme de echilibru. Boala ei poate face ca lucrurile să se agraveze brusc, peste noapte cum s-ar zice. Cum s-a întâmplat cu fratele mai mic, George, care a surzit brusc de urechea stângă. Și care acum are surditate bilaterală.
O dată la două săptămâni Emilia are nevoie de o zi liberă, pentru internarea obligatorie care să-i dea dreptul la tratament. Asta înseamnă două zile în fiecare lună. Pe care, din fericire, le obține prin bunăvoința și înțelegerea angajatorului. Dar câți au un angajator ca al Emiliei? Și câți alții au nevoie de legiferarea unui program flexibil de lucru, care să le permită să-și îngrijească sănătatea aflată pe muchie de cuțit?

Emilia

Bolile rare reprezintă o problemă de sănătate publică în Comunitatea europeană. Teoretic, România este o țară europeană. Așa le place și guvernanților să se laude. Știți ce zic? Cu toate astea, serviciile medicale existente (publice și private) sunt puține, insuficient specializate și inegal distribuite geografic. Specialiștii sunt puțini, cu expertiză limitată, iar medicii de familie au cunoștințe și informații insuficiente despre bolile rare. Apropo, știți după câți ani a fost corect diagnosticată Oana, fata Doricăi, cu sindrom Prader Willi? După 18 ani… Și după un drum în Italia, pentru un test genetic. Ai noștri, la naștere, îi puseseră la șase săptămâni de viață diagnostic de encefalopatie infantilă sechelară.
Ne întoarcem la realitatea românească, cea în care nu există o rețea națională de centre de expertiză care să depisteze, diagnosticheze, trateze și urmărească pacienții cu boli rare. La monitorizarea defectuoasă a pacienților din cauza lipsei protocoalelor și ghidurilor de bună practică. La medicamentele disponibile în mică măsură, administrate cu intermitențe. La resursele financiare reduse, insuficiente și inegal distribuite. Să mai îndrăznim să visăm și la dezvoltarea cercetării în domeniul bolilor rare? Asta ar fi chiar o dorință de transmis lui Moș Crăciun…

Colecție de iarnă, cu aer festiv, de la Yamamay

1

Poate ai de făcut un cadou de sărbători unei persoane prețioase. Sau, cine știe, vrei să te răsfeți puțin și să-ți cumperi pentru tine lenjerie intimă ori o pijama de mai mare frumusețea.

Yamamay prezintă noua colecție de lenjerie intimă din dantelă și pijamale din materiale pufoase și confortabile perfecte pentru cea mai festivă perioadă a anului.

Colecția de iarnă îmbină în mod armonios dantela cu satinul care prin textura ușoară și fină la atingere poate fi integrat cu ușurință în ținutele pentru Crăciun și Revelion. Dantela, croiurile și materialele cu inserții lucioase conferă senzualitate și sunt perfecte pentru un outfit nonconformist.

Colecția este completată de pijamalele din materiale pufoase și plăcute la atingere. Pentru că acasă confortul este cel mai important, pe lângă aspectul estetic trebuie să primeze funcționalitatea, așadar pijamalele au croieli lejere care permit libertate de mișcare pentru un somn odihnitor. În plus datorită printurilor jucăușe pot reprezenta cadouri ideale pentru cei dragi.

2

Yamamay s-a lansat în anul 2001, la ideea omului de afaceri italian Gianluigi Cimmino. În România, brandul a apărut pe piață în 2016, singurul magazin fiind actualmente în București, în ParkLake Shopping Center. Misiunea brandului este să cucerească inimile femeilor prin profesionalism, produse de calitate și prețuri accesibile.

3

 

Facebook: https://www.facebook.com/Yamamay-Bucharest-Park-Lake-1696547817334570/

Instagram: https://www.instagram.com/yamamayofficial/