Zi sincer, te doare?

spate

Ți s-a întâmplat vreodată, dimineața, să nu te poți da jos din pat pentru că îți simțeai spatele înțepenit? Ți s-a întâmplat vreodată, seara, înainte de culcare, să te plângi că te doare spatele? Sau să te trezească din somn durerea aceasta, peste noapte? Mi mi s-a mai întâmplat. Nu des, e drept. Și de cele mai multe ori din cauza saltelei. Sau așa îmi place mie să cred. Și îmi mai place să cred că nu fac parte din acel procent de 3% din populația României care suferă de una din cele peste 200 de forme ale bolilor reumatice, dintre care spondilita anchilozantă este printre cele mai des întâlnite. Această afecțiune implică un proces inflamator la nivelul articulațiilor și coloanei, ce provoacă durere, înțepenire sau chiar deformarea coloanei vertebrale, cu implicații severe la nivel psihosocial și în viața de zi cu zi a pacienților.

Diagnosticarea timpurie este extrem de importantă în cazul durerilor de spate de tip inflamator. Acesta este principalul mesaj transmis de Liga Română contra Reumatismului și Societatea Română de Reumatologie în cadrul campaniei ”Nu-ți întoarce spatele”, inițiativă lansată în anul 2015.

În acest sens, inițiatorii campaniei au realizat un material video care a rulat în cadrul unei selecții de filme din rețeaua de cinematografe Cinema City din țară. Filmul prezintă simptomele care se manifestă frecvent în cazul pacienților cu dureri de spate de tip inflamator, astfel încât spectatorii să afle dacă sunt predispuși sau suferă deja de acest tip de afecțiune.

Filmul a fost difuzat în perioada 15-29 decembrie 2017 în cinematografele Cinema City din București (AFI Cotroceni, Mega Mall, Park Lake și Sun Plaza), Timișoara, Cluj și Iași și a înregistrat o audiență totală de peste 137.000 de persoane. Această etapă a campaniei a fost însoțită și de o acțiune de încurajare a prezenței la medic încă de la primele simptome, în care oamenii au completat un chestionar de autoevaluare despre durerile de spate și au primit o recomandare de centre medicale specializate pentru a programa o consultație.

Vrei să completezi și tu acest chestionar și să vezi ”cum stai”? Îl găsești pe site-ul campaniei (https://www.durereadespate.ro/autoevaluare). Eu l-am făcut și cică probabil că acum nu sufăr de durere de spate cu caracter inflamator, dar mai există și alte cauze, recomandându-mi-se sa merg la medicul de familie sau la specialist. Dacă și după ce schimb salteaua mi se mai întâmplă să mă doară, s-ar putea să fie nevoie să ma duc…

Campania Nu-ți întoarce spatele” este un demers de conștientizare și informare asupra durerilor de spate de tip inflamator. Mesajul central este că durerile inflamatorii de spate, care apar de obicei înainte de vârsta de 40 de ani, nu trebuie ignorate.

Principalele obiective ale inițiativei sunt creșterea ratei de prezență la medic pentru investigațiile reumatologice și reducerea timpului de stabilire a diagnosticului, în condițiile în care statisticile arată că 1 din 5 adulți suferă de dureri de spate cu o durată mai mare de trei luni, iar procesul de diagnosticare poate dura chiar și 10 ani.

În cifre, campania Nu-ți întoarce spatele” 2017 a însemnat 3.622 de like-uri pe pagina de Facebook a proiectului și o audiență de peste 400.000 de persoane care au interacționat cu mesajele campaniei. Din cele peste 18.000 de persoane care au completat chestionarul de autoevaluare pe site, aproximativ 44% au primit răspunsul că ar putea suferi de dureri de spate de tip inflamator.

Diagnosticarea timpurie, extrem de importantă în cazul durerilor de spate

Pacienții diagnosticați cu spondilită anchilozantă sau altă formă de afecțiune de tip inflamator în stadiu precoce pot duce în continuare o viață normală dacă urmează tratamentul adecvat prescris de medicul reumatolog și un program constant de mișcare. Însă, mulți pacienți consideră că bolile reumatice sunt boli ale bătrâneții și amână consultarea unui medic specialist, deși simptomele acestora sunt întâlnite într-o măsură importantă și în rândul populației active, tineri și chiar copii. Liga Română contra Reumatismului, cu sprijinul Societății Române de Reumatologie, va continua acțiunile de informare și educare a publicului din cadrul proiectului «Nu-ți întoarce spatele»”, a declarat conf. dr. Cătălin Codreanu, Președintele Ligii Române contra Reumatismului.

Spondilita anchilozantă nu se poate vindeca, dar evoluția sa poate fi oprită sau întârziată, cu un tratament adecvat. Cu ajutorul medicației, se poate opri procesul de inflamare, se pot combate durerea și înțepeneala, se poate stimula capacitatea de mișcare și se pot păstra forma și funcția coloanei vertebrale. Pe lângă medicamentație, exercițiul fizic este cel mai recomandat, în fiecare zi. Cu cât durerea de spate este lăsată netratată, cu atât pot apărea leziuni ireversibile, care pot avea un impact negativ asupra activităților zilnice.

Durerile de spate mecanice sunt cele mai comune dureri de spate și pot fi cauzate de un efort intens și prelungit, o postură incorectă sau diverse traumatisme sportive. Acestea pot apărea la orice vârstă, iar persoanele care suferă de durerile de spate mecanice le descriu drept „zvâcnitoare” și „chinuitoare” și constată că mișcarea accentuează durerea, iar repausul o ameliorează.

Durerile de spate de tip inflamator se instalează progresiv, apar adesea înaintea vârstei de 40 de ani și nu se ameliorează la repaus. În timpul nopții, durerea provoacă tulburări de somn, în special în a doua parte a nopții, iar efectuarea unor exerciții fizice poate reduce semnificativ durerea și senzația de rigiditate a corpului resimțită în timpul dimineții. Durerile de spate de tip inflamator pot fi cauzate de o afecțiune autoimună, iar momentul diagnosticării este esențial în evoluția bolii.

Nu-ti intoarce spatele

Reclame

Bă băieți, VĂ VĂD!

upc-fura

Hai la mulți ani pe anul ăsta!

Olimpia, prietena mea, mă tot somează să mai scriu pe blog. E drept că n-am făcut-o de ceva vreme. N-am avut chef. Dar cum mi-e tare dragă și nu pot s-o refuz, cu sarmalele încă nedigerate, m-am așezat la birou, am șters praful de pe monitor și am pus mâna pe mouse, cu determinare. Și o să vă spun ce meci am avut luna trecută cu UPC. Și cum l-am câștigat. Nu ca să mă laud, ci ca să vă arăt cât este de important să-i faci să priceapă că îți cunoști drepturile și să ți le ceri. Pentru că, altfel, câtă vreme taci și accepți, tâlharii te jupoaie fără scrupule.

Care-va-să-zică avem un contract cu UPC pe televiziune digitală, pachet de bază. Din 2008 sau 2009. Pentru că maică-mea e pensionară, a fost atunci o ofertă pentru cei ca ea: 19 lei/lună. Buuuun. O vreme a fost chiar 19 lei. Apoi, încet-încet, au mai pus câte un leuț, doi. Eu nu mă duc să plătesc lunar, că n-am timp de stat pe la ușile lor. Bag o sumă în cont, 100-150 sau 200 de lei și când se consumă, realimentez. Ăsta e motivul pentru care nu am sesizat de fiecare dată când au mai ridicat tâlharii prețul. Măi, dar luna trecută, când iar m-am dus să încarc contul, mă uit pe factură și văd că abonamentul ajunsese la vreo 27 sau 28 de lei. Aaaaa, și mi-au venit crizele.

Mă duc la UPC, intru în coșmelie, țintă la doamna care face oficiile de gazdă bună și plină de solicitudine. Îi întind banii iar ea se uită la mine ( că la altcineva nu mai avea la cine!) cu ochi umezi de… căprioară și mă întreabă: ”Bonul de ordine?” Nu n-am bon de ordine, dar sunt singurul client, nu mai e nici dracu în afară de mine și de ea! ”Mergeți la aparațel și luați bon de ordine, vă rog.” Mă duc, iau bonuleț, revin și pornesc ofensiva. Și ți-o iau pe cumătra la rașpanghel, că mă mai iritase și faza aia de tot rahatul, cu bonul ei de ordine, hârtie consumată inutil, copaci tăiați de pomană. Încep și torn, pe nerăsuflate, și dă-i, și dă-i. Cum că au început să scumpească mișelește, cu țârâita, doar-doar nu s-o inflama clientul, că ce mi-au oferit ei mie în plus care să justifice majorările succesive și, mai mult de-atât, fără notificări. Madama, ușor înțepată la pneu, mă întreabă că ce, n-am primit plicul albastru?! Că aia era notificarea. Jură-te pe rudele apropiate! Ia arată-mi cumătră unde am semnat eu că am primit plicul ăla și unde am semnat eu că sunt de acord cu scumpirea! L-ați trimis cumva cu mandat de confirmare primire?! Nu. Și-atunci? Ia dovedește! Adică eu trebuie să fiu de acord cu jecmăneala asta, așa, în mod automat, nu? Mi-ai dat varianta că dacă nu-mi convine pot să schimb furnizorul? Nu. Și-atunci? Sau crezi cumva că m-am măritat cu UPC pe viață, precum catolicii?! Angajata (cu care de altfel nu am nimic personal, cuiul meu e împotriva politicii murdare a companiei) caută replici, caută să pareze. ”Dar, știți, există un contract, e scris în subsol cu litere mici, lumea nu citește…” N-a apucat să își termine fraza pentru că m-am dezlanțuit. Am fitilul scurt, ce să fac… Daaa? Cu litere mici?! Adică așa cum procedează și băncile-cămătăresele ca să pună gheara pe oamenii de bună credință? În cazul ăsta reclam contractul ca fiind o înșelătorie. Și știi ceva, doamnă? E o reclamă la televizor în care zice unul că am dreptul să rup orice contract care mă leagă. Și mai sunt și cetățean european, cu drepturi!

Într-o ultimă zvâcnire mă mai întreabă de ce nu mă uit pe programul dedicat, al lor, unde clienții sunt informați permanent asupra noutăților. Îi zic că nu scrie în contract că trebuie să mă uit la programul ăla, na! Nu mai are ce să-mi zică, înțelege că… nu se înțelege cu nebuna. Mă întreabă dacă vreau să-mi înregistreze o reclamație, că o să fiu contactată telefonic de colegii ei. Dar bineînțeles, ce credeai? Că îmi vărs focul și mă liniștesc?

Au trecut parcă vreo două săptămâni și ita ce mă sună. După introducerea bla bla bla și verificarea de rutină cum că sigur eu sunt aia care am reclamat, am făcut, am zis și-am dres, reiau cu suricata aceeași discuție pe care o avusesem cu molusca. Astălaltă, mai înfiptă, trăgea tare pe faza cu existența unui contract. Făi nebuno, nu înțelegi că eu consider contractul înșelător și abuziv?! Și că dacă am eu chef ți-o spun și în instanță? Aaaaaa, și ia uite ce a schimbat muierea strategia. Ce crezi? Mă întreabă dacă aș dori revenirea la prețul inițial, de 19 lei pe lună, că fac o excepție pentru mine. Ia ghici? Dar îmi pune și o condiție: zice că facem contract pe doi ani. Fraiera de mine, în loc să accept, că așa știam sigur că doi ani plătesc 19 lei pe lună, mă învârtoșez precum organul și o țin pe-a mea. N-auzi bre că n-ai dreptul să mă legi de tine?! O fi zis că sunt de-a dreptul proastă:))))) Și zice: ”Atunci pe un an. Altfel nu se poate. Este o excepție pe care o facem pentru dumneavoastră.” Aaaaa, cu două excepții pe persoana mea fizica, ce s-a mai umflat rânza în mine… Am acceptat, că un an de zile să tot studiez oferta RCS. Dar după epopeea cu abonamentul la televiziune, hop altă dandana! Furnizorul meu de internet, MitNET, căruia i-am fost credincioasă ani de zile, de la cununia noastră până la prohod, căruia nu am avut niciodată nimic să-i reproșez, care a știut să-și țină clienții cu o ofertă grozavă (abonamentul pe lună era 30 de lei, dar dacă plăteai pe cinci luni o aveai pe a șasea gratis, așa că plăteam de două ori pe an și scuteam două luni), a vândut afacerea către, ghici cine? UPC! Pe 30 decembrie m-am dus să le plătesc și să le spun că dacă tot și-au făcut un titlu de glorie din faptul că au păstrat prețul practicat de MitNET (fără oferta aia, ai dracu chitroși!) să păstreze și calitatea serviciului la același nivel. Că din ce am constatat eu, viteza de trafic este mai mică sub hegemonia lor. ”Prietena mea” de la ghișeu (na, că îmi luasem bon de ordine!), m-a asigurat că voi fi foarte mulțumită de serviciile lor de internet, trebuie doar să am răbdare să-mi aducă și instaleze nu-știu-ce ”cutie”. Bine, mai am puțină răbdare. Puțină.