Fabulosul Ținut Secuiesc

Îmi pare rău pentru fiecare deplasare în care nu pot merge. Eu de firea mea sunt cam nomadă și îmi place să iau geanta de mânere și să mă urc în microbuz, autocar, tren sau avion și să plec încotro mă duc organizatorii. Și, Doamne, vara și toamna asta au fost bogate în invitații! Dar dacă eu nu pot din pricina lui Mișu… N-am putut merge nici la Bacău și nici la Sovata, nici în Covasna și nici la Bușteni. Dar de cea de la Covasna îmi pare parcă cel mai rău. Pentru că era o deplasare din aia pe sufletul meu, cum a fost cu ani în urmă cea de la Bucovina. Memorabilă. Despre care mai scriu și mai vorbesc și-acum, după atâta amar de vreme…

Covasna ne chemase să ne arate tot ce are ea mai frumos. Ne chemase să vedem noi, să ne convingem, și să vă spunem și vouă. Să vă spunem că ei, secuii, sunt gazde bune. Că au oameni vrednici și inimoși, că au peisaje de basm, că au ape minerale tămăduitoare în 1000 de izvoare, pâine cu cartofi coaptă pe vatră, kurtos kalacs dulce, pufos și aromat, rumenit pe jar, că au Valea Zânelor și Planul înclinat de la Covasna-Comandău, Cetatea Ilenei Cosânzeana și turtă dulce ca nicăieri altundeva, Balta Dracului și Cetatea Dacică, cioplitori în lemn și împletitori de pănuș, pălincă și peste 160 de conace și castele… Și că dacă tot căutăm autenticitate, găsim și la ei. Și că nu doar atât: dacă suntem dintre cei robiți vieții moderne au pentru noi nu doar conace, castele și pensiuni ci și hoteluri luxoase cu zone de relaxare și SPA.

ape-minerale

Secuii au venit la București să-și lanseze web site-ul de promovare a județului Covasna (www.ViziteazaCovasna.ro) și câteva pachete turistice destinate celor ce vor să exploreze potențialul turistic al regiunii. Și ca să ne convingă au adus cu ei și fărâme din viața lor: meșteri populari, gospodine vrednice, instrumentiști și dansatori, bucate gustoase și palincă zdravănă. Le-au adus cu ei la București ca să ni le arate și să ne convingă să pășim pe meleagurile lor. Ceea ne nu am putut face și, iată, regret. De aceea tot ce vă voi spune acum nu e pe văzute la fața locului, acolo, în Ținutul Secuiesc. Este ceea ce am văzut aici, la Institutul Maghiar, este ceea ce am citit în volumul gros primit la finalul evenimentului și mai cu seamă ceea ce am vizionat pe DVD-ul atașat acestuia. Un film documentar pe care l-am savurat, visând, ca și când m-aș fi plimbat prin vechiul comitat Trei Scaune…

tot-cartea

Dintru început vă spun că secuii țin cu dinții de tradițiile și obiceiurile lor. Iar asta este lăudabil. Chiar este. Își poartă cu mândrie cămășile și laibărele și povestesc cum, mai înainte vreme, straiele vorbeau în locul celui care le îmbrăca, despre vârsta și rangul lui social.

ansamblu

Și ce dovadă mai mare de mândrie decât că, și azi, tinerii se cunună îmbrăcați în straie populare… În casele secuilor femeile încă frământă ”până asudă grinda” (n.red. până picură sudoare de pe frunte) și coc în vatră pâinea cu cartofi, mare și rotundă ca o lună plină și gustoasă din cale-afară. Și încă țes la război cele trebuincioase oamenilor și gospodăriei.

tese

tese1

În Covasna sunt familii ajunse și la a cincisprezecea generație de tâmplari, care încă meșteresc lăzi de zestre și dulapuri-colțar în care se ține băutura, băncuțe pentru oaspeți și stâlpi funerari.

casete-lemn-pictat

cioplit-lemn

În Covasna s-a născut turta dulce decorată, în comunism, când părinții nu aveau ce altceva dărui copiilor de Crăciun. Și tot turtă dulce, în formă de inimă, cu o oglinjoara în miez, mai dăruiesc și azi flăcăii când vor să-i spună unei fete, fără vorbe, că o plac.

deco-turta-1

deco-turta

În Covasna, la nuntă, încă se mai înfruptă invitații din ”Pomul de nuntă”, acea creangă cu trei ramuri, încărcată cu fâșii de aluat prăjit și pudrat cu zahăr. Ca să nu mai zic că nu e om să nu știe de unde vine kurtos-ul…

kurtos

În Covasna pălinca tot în cazane mari fierbe, iar cei pricepuți ai ei, care de-o viață îi știu rostul, știu și câte grade are numai dacă o gustă. În Ținutul Secuiesc, de Crăciun, încă se aude Viflaimul. La Tălișoara oamenii încă lucrează în fier forjat. Și dogarii încă au de lucru. Pe drumurile din Belin încă se ține carnavalul la care bărbații merg costumați în fel și chip, cu caii lor mândri împodobiți cu flori de hârtie colorată și panglici, pentru a marca sfârșitul iernii și începutul primăverii.

fierar

Covasna are multe lucruri să vă arate, și toate surprinzătoare. Fabuloase. Dar pentru asta are nevoie de curiozitatea noastră, de setea noastră de autenticitate. Poate nu ai chemare către toate astea, poate vrei ceva și mai inedit. Te-ai gândit vreodată cum e să dormi în patul în care se odihnește, în țara noastră, moștenitorul Coroanei Britanice la pensiunea lui din Valea Zălanului? Sau să înnoptezi la Castelul Contelui Kalnoky din Micloșoara, devenit și el pensiune… Sau te pomenești că ai uitat de Băile Balvanyos? Dar dacă ți-as spune acum tot, zi tu, ce farmec ar mai avea?!

P.S. De la Institutul Maghiar am plecat nu doar cu amintiri frumoase. Am plecat și cu un trandafir din pănuș, împletit sub privirile mele de o femeie din care răzbătea căldura sufletului, precum căldura din pâinea cu cartofi… Aș vrea să vă revăd într-o bună zi, doamnă. Și să vă fur puțin din meșteșug…

doamna-face-trandafir

panusipanusi1panusi2

eu-cu-aia-cu-panus

Bronde, ronze, vronde

concurenti

Nu m-a interesat niciodată moda. Nu am avut boala genților și a pantofilor, de care suferă cele mai multe femei. Nici machiajul nu a fost o obsesie pentru mine. Doar de păr ce mi-a păsat. Fie ca m-a enervat sau nu, fie că m-a plictisit ori ba. M-a enervat (și continuă să o facă) pentru că este ondulat. Asta sigur am mai zis-o. Că nu mă pot tunde în fel și chip, așa încât să fiu mereu alta. Că nu am răbdare să îl las să crească. Dar sub un singur aspect mi-am făcut toate poftele. Culoarea. Ei, cu asta m-am răcorit de câte ori am avut ocazia. Știi ce-i aia să te uiți în oglindă și să te plictisești să vezi aceeași culoare? Asta simt eu foarte des. Iar vindecarea vine din tubul cu vopsea. Două-trei săptămâni sunt liniștită. Apoi mă apucă din nou.

Am început cu o șuviță blondă

Prima dată am comis-o în clasa a XII-a, înainte să susțin examenul de bacalaureat. Mi-am făcut o șuviță lată din breton, blondă. Diriga m-a amenințat că în halul ăla nu intru în examen. Era firesc, se întâmpla în 1986. Am reușit să o ascund sub păr, cu ajutorul agrafelor. Și cam de atunci m-am tot vopsit. Șaten deschis și închis, acaju, cu șuvițe groase sau subțiri, blonde, negre, roșii și – mai recent – albastre, brunet (simplu sau cu reflexe violet ori albastre), blond-pui, blond arctic, blond-gri, ciocolată, scorțișoara, caramel, burgundi, roșu pasional. Cam tot ce conține un paletar de culori care se respectă. Și tot mai am de experimentat, pentru că nici industria asta nu a stat pe loc și mă tentează cu fel de fel de nuanțe și combinații. Dar cea mai mișto colorare de șuvițe – în parcă vreo cinci culori – mi-a făcut-o Paul Bălăneanu, pe vremea când nu era la nivelul la care este azi. M-a ținut nebunul cred că vreo 5-6 ore în salon, dar a meritat fiecare minuțel. Talentat și promițător era, zăpăcitul… Și cât am râs cu el… Cu lacrimi am râs. Era fan Cristiana Răduică și la vremea aia era în vogă piesa ei „Amor, amor”. Iar el o cânta și parodia interpreta. În timp ce mă vopsea. În timp ce mă spăla la cap. În timp ce mă usca. Cred că de cel puțin 15 ori am ascultat-o în seara aia. Nu vă imaginați ce panaramă a fost în salon…

Păcat că nu se fac pariuri

Anul trecut am fost invitată la Gala Wella. Și mi-a plăcut. Mult de tot. Atât de mult încât anul acesta, când am fost invitată din nou, nici nu s-a pus problema să nu mă duc, chit că ora nu era deloc confortabilă pentru programul meu. Cel de după servici. Ah, să nu înțelegeți greșit! Nu am fost invitată ca și hairstilist sau model. Nu am legătură directă cu niciunul dintre aceste două domenii! Am fost invitată să văd spectacolul în sine, câștigătorii concursului, eventual să îmi fac și o idee despre tendințe. Iar de data aceasta am fost chiar mai interesată decât anul trecut. Că de când se ocupă fiică-mea de Salonul Shine L’Arina…

La Gala de anul acesta, chiar dacă nu am putut sta până la decernarea premiilor (oricum, am urmărit live pe Facebook), a meritat să îmi dau seara peste cap ca să ajung. Bașca am vrut să verific dacă am intuit bine câștigătorul de la măcar o secțiune. Și l-am intuit cu precizie pe cel de la secțiunea Trend Vision Long Hair (am martor!). Eu, care nu l-am avut lung niciodată.:))) Iar tunsoarea mea preferată a luat Premiul pentru creativitate.

Doi băieți pentru Barcelona

Da, chiar cred că Gala Wella (ajunsă la ediția cu numărul 21) este cel mai important eveniment din hairstyling-ul românesc, așteptat cu interes în fiecare an de profesioniștii din domeniu. Gala Wella nu este numai despre tendințe și inovație, nu este numai despre talent și pasiune, despre lumini și spectacol. Este și despre desemnarea celor care vor reprezenta România la concursul de styling INTERNATIONAL TREND VISION AWARD de la Barcelona, care va avea loc pe 6 noiembrie.

Pe scena Galei au urcat 100 de hairstiliști din toată țara, concurenți la secțiunile Trend Vision Cut & Color Women, Trend Vision Cut&Color Men și Trend Vision Long Hair, parada modelelor fiind ea însăși un spectacol. Cât despre ipoteticul podium de premiere, nu a putut trece neobservat faptul că acestea a fost dominat de concurenții din București și Cluj, într-o întrecere umăr la umăr. Iar cei doi profesioniști care vor reprezenta România la Barcelona sunt Bogdan Gherasim (Salon IULIA) și Ștefan Anghel Sultănoiu (ARTIST ACADEMY), ambii din București.

Dicționar de Bronde

Pasionatelor de colorarea păruluiașa, ca mine – atât vă spun: specialiștii WELLA au decis că în sezonul toamnă/iarnă 2016 se va purta BRONDE LUXE. Ce este bronde? Este o combinație de tonuri măslinii și cafenii care conferă părului o nuanță cu aspect deschis în mod natural, ca și cum părul a fost sărutat de razele soarelui. Este lumină și strălucire. Frumos, nu-i așa? Și pentru că nu numai bronde-ul este denumirea unui efect care trebuie explicat ca să îl ințelegem ci mai sunt și altele, iată lămuririle profesioniștilor WELLA, care totodată ne dezvăluie și care sunt tendințele pentru tunsori:

ICE BRONDE – culoarea transcede de la întuneric la lumină. Tonurile albastre-cenușii de la rădăcină se topesc în lumină și se transformă într-un blond alb-perlat. Stilul anilor ’70 își face simțită prezența printr-un breton circular.

Trend Vision A/W 2016

COFFEE BRONDE – luciu și energie într-o bază de brunet-cafeniu, la care se adaugă lumina pentru a crea dimensiuni greu de imaginat pentru neinițiați. Acest efect aduce la viață părul ondulat, purtat natural.

Trend Vision A/W 2016

RONZE – acest efect presupune un look impecabil pentru părul lung. Șuvițele capătă un aspect creponat și rămân soft precum cașmirul cu ajutorul unei împletituri sofisticate. Părul devine roșu tizian, cu accente de căpșună.

Trend Vision A/W 2016

SMOKEY BRONDE – bobul scurt capătă o tentă modernă. Straturile întunecate și ascunse ale părului se transformă în umbre calde de mahon auriu. Pentru a scoate în evidență trăsăturile, se aplică nuanțe cu efecte de iluminare, iar stilul asimetric este accentuat de secțiunea mai colorată a părului.

Trend Vision A/W 2016

CARAMEL BRONDE – un look delicios pentru femeia modernă. Nuanța părului se închide în partea din față, punând în evidență conturul chipului.

Trend Vision A/W 2016

OLIVE BRONDE – de la brunetul întunecat la nuanțe măslinii reci. Olive Bronde este o tehnică de colorare ce creează efecte de lumină pe o bază întunecată. Lookul de top are la bază un păr perfect întins și lucios, combinat cu un mix de șuvițe naturale buclate.

Trend Vision A/W 2016

VRONDE – Blondul atinge intensitatea maximă. Culoarea trece de la șaten deschis către un violet metalizat, care se pierde pe lungimi.

Trend Vision A/W 2016

Ia analizează ce te îngrijorează!

vero

Ieri v-am zis că nu-mi place să iau medicamente. Și dacă nu îmi place să iau medicamente nu-i logic că nici pragul medicului nu-l calc? Și dacă nu mă duc la medic… de analize ce să mai zic? Ultima dată mi le-am făcut acum doi ani. Și atunci le-am făcut după… atenție (tobe pe fundal)… vreo zece ani!:)))) Zece ani în care am uitat și numele medicului de familie. Da, știu, nu sunt un bun exemplu. Dar ăsta e adevărul. Acum doi ani, când mi-am luat inima în dinți și m-am dus, am făcut-o pentru că deloc nu îi era bine vacii mele, umbla tata cu pielea pe băț. Așa e o vorbă. Nu mă durea nimic dar îmi era un fel de rău. Amețeam, îmi venea tot timpul să vomit, nu aveam strop de putere, nu dormeam bine, transpiram mult în somn. Și am bănuit-o pe scârbavnica de glandă tiroidă, aia cu porecla ”fluturele”. De bucurie că m-a văzut după atâta amar de timp, doctorița mi-a făcut o primire călduroasă și m-a cadorisit cu un set complet de analize, pe principiul (de altfel declarat, pe față) că ”cine știe peste câți ani vă mai prind în cabinet”. Am strâns din dinți, am înjurat-o în gând de-am umplut-o de un adânc respect, dar m-am dus la analize. M-am simțit învinsă de sistem, tocmai eu, care am reușit să-i țin piept și ministrului Nicolaescu atunci când i s-a năzărit să facem analize anuale obligatoriu.

La policlinică m-am enervat că a trebuit să plătesc 15 lei când am făcut programarea pentru recoltare. Adică cum, băi? De zece ani nu vă deranjez cu nimic, nu mă duc la doctor, nu păgubesc Fondul de sănătate cu rețete compensate, plătesc corect în fiecare lună asigurarea, și acum vin și eu să-mi fac analizele și tu îmi ceri bani. Dă-te-n reactivii mei! Am înghițit-o și pe asta și-am stat să-mi ia vampiroaica aia patru eprubete din prețiosul meu sânge, de parcă nu-i ajungea o picătură – două. Nesătulă femeie… Da’ și eu i-am dus un urocultor plin ochi!

Când au fost gata rezultatele, după vreo patru zile – că TSH-ul ăla a durat ceva mai mult – m-am dus la coana doctor să-mi ghicească-n ele. Păi și ce crezi? Singurul rezultat bun era ăla de la TSH. În rest… toate valorile erau explodate, care mai de care. Se uită românca gânditoare în hârtii și zice că dintre toate cel mai tare o îngrijorează rezultatul de la urocultură, că nu știu ce globule roșii sunt prezente p’acolo… (Doar în paranteză fie spus – și vă rog nu share-uiți – nu știu ce a fost în capul meu de i-am dat femeii cea mai tâmpită explicație cu putință: ”A, poate e de la pepene, că am mâncat o grămadă în seara de dinaintea recoltării”:))))))))) Doftoroaia, cu toată delicatețea de care era capabilă (se prinsese că nu mă excit la gândul că primesc trimitere la investigații suplimentare), m-a rugat – la propriu!- să merg și la o ecografie, să îmi vadă puțin rinichii. Extraordinar! Dar ce sunt rinichii mei mămică, blockbuster? Cică ”Pentru liniștea dumneavoastră”. Stai făi femeie cuminte, că eu sunt liniștită! Tu ai niște probleme, nu eu!:)))) Hai, bine, o fac și pe aia.

Și-am făcut-o. Ecografia. Rinichii la locul lor, nedeplasați, frumoși, curați, fără pietre sau nisip, deci fără plaje sau cariere. Altă dandana, în schimb! Îmi zice ecografista că am ficatul mărit, gras, ceva de genul. Numai că ea a zis termen mișto, suna interesant. Stai să caut pe Google. Uite: steatoză hepatică. Ai, ai, aiiiiiii!!!! Și mai vede ea în burta mea, ca la televizor, că cică e un nodul micuț pe uter. Îmi vin dracii pe mine. Ce te uiți tu la ficații și uterul meu, dacă ailaltă ți-a zis să belești ochii la rinichi?! Zi! Tac, tac, nu zic nimic, nu vreau conflicte cu sistemul sanitar:))) Dar ea tot scrie recomandare pentru o transvaginală, în subsolul rezultatului ecografiei. Să fie de capul tău, femeie! Cu mine ai terminat-o! Acum m-ai văzut prima dată, acum uită-mă!

Când m-am dus (pentru a treia oară într-o săptămână!!!!) la aia a mea de familie, i-am întins plicul cu ecografia și am anunțat-o – înainte să apuce să-l deschidă ea și să citească – foarte direct și fără posibilitate de negociere, că odiseea analizelor mele se oprește aici. Că mi-au trecut și amețelile și vâjâielile, mi-a trecut tot. Altfel, dacă mai sunt trimisă la alt control sau altă analiză, cel mai probabil voi ajunge, de bunăvoie, la psihiatru. Și cu asta am încheiat-o și cu ea și cu misiunea ei ingrată. Pam-pam!

Acum, dacă am eu chef și poftă, pot să-mi fac singură analizele, acasă. Cum auzi! Bine, nu chiar toate… Dar măcar pot să aflu dacă mi-a luat-o razna colesterolul, dacă sunt anemică (că și am față de anemică!), dacă sunt alergică (pozitiv pentru partidul roșu), dacă am intoleranță la gluten, dacă mă pot lăuda cu vietatea aia Helicobacter pylori, dacă am sângerări oculte (hooo, că nu e vorba de magie neagră, cel mult maro!) sau dacă e rost de infecție urinară. Și ar mai fi un test, da-i de fertilitate masculină și asta nu e treaba mea. Ca să înțelegeți, astea sunt niște kit-uri pentru autotestare, se numesc Veroval și sunt produse de Hartmann. Și se găsesc în farmacii. Acum vedeți și voi în care vă dă inima ghes să intrați… Testele astea au o acuratețe medicală de peste 94%, așa că cel mai probabil că nu se pune problema unor rezultate fals pozitive sau fals negative (mai țineți minte scandalurile din trecut, cu reactivi fabricați pe vapor?!). Unde mai pui – la loc de cinste!- că elimini și riscul de a-ți fi încurcate rezultatele cu ale unuia bolnav-copt, de te face din om-neom până se lămurește treaba. La alt laborator. Ce, n-ai auzit de cazuri din astea?

Așa că dacă ai vreo bănuială întemeiată (sau dacă ești doar puțin ipohondru) și vrei să știi pe ce picior dansezi, mergi la farmacie, îți cumperi testul, te duci acasă, în intimitatea ta, îți pui un halat alb (acum glumesc) și recreezi atmosfera. Te joci nițel pe Facebook, o suni pe maică-ta să vezi ce face ăla mic, îți pilești o unghie că agață și abia după aia te poftești în cabinet. După caz, te înțepi, te…, te… sau faci… (dacă ești bărbat). În funcție de test, ai rezultatul în mână (am zis rezultatul, nu recoltarea pentru testul de…. fidelitate era să scriu) într-un interval cuprins între un minut și jumătate de oră. Ai picat testul? Zice el că nu e deloc a bună cu tine? URAAAAAA!!!!!! Trebuie să te duci la dooooooooctooooooooor!!!!!!! :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))) Succeeeees, prietene!!!!!!!!!

vero1

Mi-a intrat Catena la farmacia inimii

catena2

Nu îmi place să iau medicamente. Din fericire nici nu prea am motive să le iau. Și dacă am motive le ignor. Așa că relația mea cu acest tip de instituție este una de neagresiune reciprocă. A, da, sigur, de două ori pe an mă duc la Farmacia 2NA de la Unirii să îi cumpăr motanului meu Fenobarbital. Deși rar, nu și fără ”incidente”. Farmacista se miră și mă întreabă la ce-mi trebuie cinci cutii, eu îi răspund ca atât scrie pe rețetă, atât să-mi dea și să nu pună întrebări pentru că le iau pe banii mei, ea mă privește suspicioasă, eu îi zambesc, ea totuși vrea să afle ce fac cu ele, eu îi zic că nu vreau nici să mă sinucid și nici să mă droghez, ea dă ochii peste cap a lehamite, eu mă fac că nu văd ce mutre face. Ca s-o enervez, am întrebat-o de ce nu-mi dă rețeta înapoi, că nu e nici compensată și nici gratuită, și că o vreau pentru că îmi trebuie. Sigur m-a suspectat de lucruri necurate cu Fenobarbitalul. Nici de-a naibii nu i-am spus că iau cinci cutii o dată ca să nu bat drumul în fiecare lună și să fiu nevoită să-i văd așa des figura acrișoară. Nu știu ce crede despre mine, mai cu seamă că pe rețetă diagnosticul este ”Epilepsie idiopatică”. Poate ar ajuta-o să înțeleaga dacă ar citi, pe parafă, specializarea medicului: veterinar.

Stai așa, că am la activ și un divorț de lanțul farmaciilor Help Net. S-a produs în iunie 2014. Țin minte luna și anul pentru că atunci s-a declanșat boala lui Mișu al meu. Îmi trebuia ser fiziologic. Am cumpărat de la ei cu 5,3 lei fiola de 10 ml. Și-am luat zece fiole. Deci 53 lei pentru 100 ml de… apă cu sare. Potrivit politicii de prețuri Help Net, un litru de ser fiziologic costa, acum doi ani, 530 lei. Mai scump ca whiskey… Am aflat ulterior că există ser fiziologic la bidonaș din plastic, de 500 ml, la 7-8 lei. Mai bine că a fost să fie așa, că altfel cine știe câte prețuri umflate mai plăteam la ei fără să știu că nu toate farmaciile își jefuiesc clienții.

Și ca să mă întorc la întâmplarea care m-a făcut să scriu acest articol, vă spun că săptămâna trecută m-a trimis maică-mea la Catena să îi cumpăr Paracetamol sinus pentru că a lovit-o răceala. Și mi-a dat și cardul de fidelitate pe care îl are la ei. Pe drum mă gândesc și ce-mi zic: ia să iau și pentru mine o cutie de Balonix, că parcă nu m-aș ridica în văzduh precum aerostatul. Intru în farmacie și de după tejghea mă întâmpină, zâmbitoare și serviabilă, o brunetă demnă de catwalk. Cer întâi Balonixul meu, că mă iubesc tare și îmi e drag de mine de nu mai pot. Îmi zice fata că au ofertă, la o cutie cumpărată mai primsc încă una gratis. Buuuun, bun de tot! După aia îi cer și Paracetamol sinus, iar tipa îmi spune că au două variante de produs: una care conține nu-știu-ce substanță care dă stare de somolență și se administrează numai seara, și o variantă care poate fi utilizată pe timpul zilei și care este mai accesibilă ca preț. Ca la carte mi-a prezentat fata oferta! Mi-a spus ce produse are, mi-a explicat pe înțelesul meu ce diferență este între ele, ce efect advers are unul dintre ele și mi l-a indicat pe cel mai ieftin! Chiar dacă nu sunt eu umblată prin farmacii, tot cred că nu sunt multe care procedează așa. Ba cutez să cred – de fapt sunt aproape sigură!- că mai întâi se încearcă să ți se bage pe gât produsul cel mai scump. Întind cardul de fidelitate, primesc o reducere și îmi plătesc achizițiile. Fata îmi pune cutiile civilizat, într-o punguță, și îmi oferă drept cadou și o cutie cu 10 comprimate de vitamina C. Mă ia râsul și îi spun că bine face că mi-o dă și pe aia, pentru că pe cea primită de maică-mea când și-a luat rețeta lunară de medicamente, am mâncat-o eu. Ca pe bomboane. ”Uitați că de aia a ajuns acum să mă trimită după Paracetamol, fiindcă nu a luat Vitamina C!” Și ce zici, draga de ea mi-a mai pus în pungă încă o cutie de Vitamina C, șoptind conspirativ: ”Atunci îi mai trimitem încă una mamei dumneavoastră. Sănătate!” Păi când așa ești tratat într-o farmacie, cum naiba să nu devină – vorba cântecului – ”a inimii”?!