Copilărie în alb-negru, copilărie în culori

deschide

În dimineața asta am trezit-o pe fiică-mea cu un sărut și o îmbrățișare. La ora 8. Că trebuia să plece la servici. Și ce dacă luna asta împlinește 27 de ani?! Și pentru ea e tot 1 Iunie.

După aia am avut timp toată ziua să mă revolt, să mă înfurii, să mă bucur, să mă emoționez, să mă îngrijorez, să sper, să mă întristez și să o iau de la capăt cu toate astea de mai multe ori. M-au ajutat și împrejurările. Nu ale mele. Ale altora.

M-am gândit la copilăria celor care stau în cătune îndepărtate, unde n-a ajuns electricitatea. Tocmai ce am văzut zilele trecute un astfel de caz, la emisiunea “Asta-i România!” Copii care dimineața merg 8 km pe jos până la școală, se întorc la prânz alți 8 km, merg cu vacile la păscut (“Dacă nu avem grijă de eleeeee, nu mai avem de unde bea lapte…”) iar seara își fac lecțiile la lumina lămpii cu gaz. Care fumegă. Copiii care mărturisesc că le este frică atunci când se face întuneric. De umbrele care joacă pe pereți, de la lumina lămpii. Care nu știu ce este televizorul și nici de calculator nu au auzit vreodată. Care nu au mâncat vată pe băț în viața lor. Poate doar acadele. De Crăciun. Care merg pe pășune abătuți, cu o creangă groasă de copac pe post de toiag, abătuți, ca niște bătrâni împovărați.

lampa

M-am gândit la o femeie care în culcare și-n sculare face numai planuri pentru copiii mai puțin norocoși ca ai noștri. Care strânge bani ca să le facă lor bucurii. O femeie care a plecat de ieri cu o dubă plină de cadouri – Caravana copilăriei -, tocmai până în Liveni, județul Botoșani, ca să câștige niște zâmbete de la ei. Ieri seară, când a ajuns, a primit… intimidări și amenințări din partea clasei politice locale. I-au spus că nu are ce căuta acolo în perioada campaniei electorale, că nu este binevenită, că n-au nevoie de nimic copiii din Liveni și că, eventual, să se întoarcă după 6 iunie. Că dacă nu se potolește vor chema jandarmii și mascații, că va fi amendată. Atâta doar că nu și-au găsit pe cine să sperie. Femeia asta apolitică a plecat la drum cu un scop și nimeni nu o va putea întoarce din drum fără să și-l fi atins.

Cristiana

M-am gândit la bărbatul care azi, caraghios costumat (și ce căldură e afară!), va cutreiera patru spitale de copii, va lua la rând secțiile de oncopediatrie, ți le va duce micuților pacienți “Cănuțe cu bomboane”, cel mai recent proiect al său la care i s-au alăturat zeci de prieteni de pe Facebook. Și care și-a făcut deja planurile până la sfârșitul anului, pentru că nu are deloc liniște când vine vorba despre copii.

Roman

canute

M-am mai gândit la ce petreceri frumoase puteau organiza învățătorii și profesorii-diriginți alături de elevii lor, dacă azi nu s-ar fi dus la miting…

N-am de gând să închei în această notă. Chiar nu am. Așa că vă dau să citiți câteva rânduri frumoase, pe care le-am primit azi via email.

Celui care știe să râdă în hohote când e fericit și celui căruia îi trece ușor orice supărare.

Și celui care știe că e OK să se răzgândească și să lase totul pentru altceva care îi place mai mult. Dar nu chiar oricând.

Și celui care vede piedicile ca pe niște garduri de cățărat.

Și celui care nu se lasă intimidat de o julitură în genunchi sau de un cucui.

Și celui care știe că visurile sunt făcute din ciocolată și din pufarine, nu doar din hârtii cu valoare.

Și, mai ales, celui care nu se ia atât de în serios, așa cum fac uneori oamenii mari.

final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s