Deci se poate!

afis

Când m-a invitat Lucian Ioniță la conferința intitulată ”Cancere pe care le-am învins”, mi-a spus doar că este vorba despre MINUNI. Și l-am crezut, pentru că Lucian este un tip cât se poate de realist și de pragmatic. Așa a fost, cum a zis el. Am văzut oameni care au trăit miracole. I-am văzut cu ochii mei.

Știu că numai citind sau pronunțând cuvântul ”cancer” te trec fiori reci pe șira spinării. Știu că majoritatea celor care se întâlnesc cu acest cuvânt îl consideră sinonim cu ”moarte”. Reacția este omenească. Pentru că frica este omenească. Și pentru că lupta cu această boală este nedreaptă și inechitabilă. Am vrut să spun că este și lungă, dar n-ar fi neapărat adevărat. STOP! NU despre deznădejde este acest articol. Dimpotrivă! Este despre speranță, credință și minuni. Despre a cădea și a te ridica. Despre a-i râde cancerului în față și a-i spune că, dintre voi doi, el este cel care va trebui să plece.

Cel puțin în privința cancerelor de sânge, noile tratamente și abordările medicale integrate au făcut ca unele dintre cele 140 de tipuri altădată fatale să aibă doar impactul unei boli cronice. Da, acestea sunt minunile. Și dovezile sunt cât se poate de vii, sunt membri ai Asociației Române Împotriva Leucemiei sau ai Asociației Pacienților cu Limfom. Iuliana, Diana, Andra, Adrian, Ioana. Doar câțiva dintre ei. Oameni care s-au clătinat, care au simțit că viața lor s-a întors deodată pe dos, care au căzut și s-au ridicat. Care și-au pus nădejdea în Dumnezeu, organismul în mâinile medicilor și sufletul în palma psihologului.

Învingătorii

IULIANA a fost diagnosticată cu limfom Hodgkin stadiul IV la 19 ani, când abia ieșea din adolescență. Înainte de a afla ce boală cruntă s-a cuibărit în trupul ei se hotărâse să devină medic. Boala i-a ales însă și specialitatea: hematolog. Viitorii pacienți ai Iulianei vor avea în ea, ca medic, persoana care îi va înțelege poate cel mai bine… Așa cum a înțeles-o și sprijinit-o pe ea familia, prietenii și personalul medical din spitalul pe unde și-a făcut ”veacul”.

iuliana-iordan-pacient

Luna aceasta se împlinește un an de când DIANEI i s-a pus diagnosticul de de limfom non Hodgkin. Răcise și, pe un sistem imunitar slăbit, făcuse pneumonie. Trei săptămâni a stat în spital pentru a se pune pe picioare. Între timp, în urma investigațiilor de specialitate, a fost depistat și limfomul. A început chimioterapia, a suportat-o bine, iar medicul care o are în grijă nu a lăsat-o nicio clipă să-și piardă speranța, fiindu-i alături permanent, cu optimismul lui. Diana a învins cancerul și este acum în remisie. ”Pe cât de neașteptat a fost acest diagnostic, pe atât de mare a fost transformarea mea. Am văzut frumusețea lucrurilor mărunte pe care uităm să le prețuim, iubirea celor dragi, oameni minunați, și mi-am dorit mai mult decât oricând să trăiesc”.

diana-neagoe-pacient

ANDRA a suferit un transplant medular în urmă cu șapte luni. Fusese diagnosticată cu leucemie mieloidă în septembrie 2015. Oricine se află acum în situația în care a fost ea, ar fi bine să-i urmeze sfaturile, pentru că ele vin din experiență. Dintr-o experiență dureroasă, e adevărat, dar din care a ieșit învingătoare:

  1. Lasă-i pe medici să-și facă treaba.

  2. Fii deschis și nu înceta să crezi în vindecare.

  3. Învață să fii optimist, dar ține minte că optimismul nu înseamnă doar un zâmbet. Da, uneori va trebui să plângi, nu să râzi.

    andra-toe-pacient

Ianuarie 2014. ADRIAN primește diagnosticul de leucemie acută limfoblastică. ”Într-o clipită mi-au dispărut toate planurile de viitor. Am renunțat la ele. Am trăit frica și nesiguranța. Dar mi-am căutat echilibrul și mi-am spus că trebuie să lupt pentru viața mea, indiferent cât de grea va fi lupta. Cei mai mulți asociază cancerul cu moartea. Eu am ales să caut informații, pentru că ele îți pot salva viața. Am trecut prin chimioterapie, am luptat doi ani pentru viața mea, am făcut transplant și… trăiesc.”

adrian-mandache-pacient

Sunt cât se poate de conștientă că nu am dreptul să vorbesc în numele lor, câtă vreme nu am fost ”în bocancii lor”, de unde viața se vede altfel. Sunt conștientă că sfaturile mele poate că nu ar merita nici măcar efortul de a fi ascultate. Dar nu eu ar trebui să fiu ascultată și crezută, ci oamenii aceștia. Oamenii aceștia care au trecut și prin agonie, și prin extaz. Pentru că dacă ei spun asta, este pentru că au trăit-o. Cancerele sângelui pot fi învinse de tratamentele inovatoare dacă pacientul are o invincibilă dorință de a trăi, speranță neclintită, credință puternică și pe cei dragi mereu alături de el. Iar dacă este singur, fără familie, fără prieteni, tot nu este singur. Există comunitățile celor asemeni lui, care au dus războiul la final și au ieșit triumfători din el, iar acum sunt dispuși să-i sprijine pe cei care trec acum prin Purgatoriu și să le ofere informații. Una ar fi Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.

pacienti-cancere-sange

Ține fruntea și inima sus! Păstrează-ți nădejdea! Uită-te la IOANA, în imaginea de mai jos. Femeia aceasta a trăit zece ani cu metastază stadiul IV. Și acum este bine! Conduce Asociația Phoenix. MIRACOL, nu-i așa?!

ioana-cristea-asoc-phoenix

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s