Cum să nu-l iubești pe Horia Vîrlan?!

PR Blitz Dr Oetker conservanti (1)

Când am fost sunată din recepție că se află în Sala de ședințe și să cobor pentru că mă așteaptă (și pe mine, printre alți colegi invitați), am sărit ca arsă. Și abia ajunsesem în redacție, venită de pe teren, îmi era cald, sete, voiam să beau apă, să mă duc la toaletă și să fumez și o țigară. Nici nu apucasem să stabilesc în ce ordine. Am uitat naibii de toate și am rupt-o la fugă pe scări. Aș fi pierdut timp așteptând liftul… Am intrat ca o vijelie pe ușă, i-am spus cât de mult îmi doream să îl cunosc – eram așa de precipitată că nici nu știu dacă dragul de el a înțeles ceva din ce am bălmăjit – și m-am repezit să îl pup pe obrajii ăia de bursuc simpatic. Îl ador pe omul ăsta. Pur și simplu îl ador! Îi urmăresc emisiunile pentru că e jovial, simpatic, plin de umor, deschis, sincer și direct. Și nu numai pentru asta. Ci mai ales pentru faptul că este singurul bucătar profesionist logodit cu televiziunea, de la care avem de învățat. Singurul care nu judecă preparatele profanilor invitați în emisiuni sau concursuri televizate cu superioritatea unui mare chef ci cu blândețea celui care are ca și avantaj doar experiența. Fără să facă din asta un titlu de glorie. Care nu aruncă în scârbă farfuriile cu preparate… nereușite, care nu strâmbă din nas și nici nu dă ochii peste cap. Felul în care spune că amatorul n-a prea nimerit-o este unul în care nici pe cel în cauză nu îl poate supăra. Și nu numai pentru aceste lucruri îl admir ci și pentru tot ce am învățat de la el, urmărindu-l. Este singurul care atunci când un preparat este greșit executat spune și cum trebuia făcut ca să iasă bine. Omul ăsta explică! Omul ăsta nu ascunde secrete și trucuri. Sigur, nu vorbim despre secretele unor preparate de înaltă clasă, pentru că nimeni nu a fost pus să găteasca ceva de acel nivel. E vorba despre secretele de folos oricărei gospodine, în bucătăria personală și nepretențioasă. De asta îl iubesc eu pe Horia Vîrlan așa de tare.

În redacție a venit să ne prezinte niște produse Dr. Oetker: Gelfix, Pikant Fix și Tomato Fix. Nu dragii mei, articolul ăsta nu e publicitar, dacă asta v-a trecut prin cap. Eu folosesc produsele acestui brand de ani de zile, așa că puteți veni oricând la mine și mă puteți controla la esențe, la cacao, la aditivi de patiserie, la decorațiuni pentru cofetărie și la tot ce țin în dulap. Ne-am înțeles acum, da? Așa. Deci a venit să ne prezinte chestiile astea cu care orice gospodină, oricât de nepricepută ar fi ea, tot reușește să facă dulceață și să pună murături. Comestibile! Și asta nu e tot! Ideea este că, în privința Gelfix-ului pentru dulcețuri, nu numai că nu îți pierzi câteva ore învârtind cu lingura de lemn în cratiță până faci scurtă la mână pentru că e gata în aproape 5 minute, dar se mai și păstrează fructul cu întreaga lui savoare, pentru că fierberea este scurtă. Iar pectina își joacă perfect rolul.

GelFix ClasicDr. Oetker Pikant Fix_IuteDr. Oetker Tomato Fix

Dulceață nu o să fac pentru că nu mă dau în vânt după dulce. Și oricum face Rodica mea (cu Gelfix, de ani de zile) și îmi dă și mie în fiecare an câteva borcane. Dar murături, oooo daaaaa, murături o să pun. O să pun la ambiție, pentru că, deși îmi plac de mor, nu am pus niciodată. Pentru că mereu mi-a dat… draga de Rodica. Anul ăsta, însă, o să o surprind. Ea le pune clasic, cu saramură sau oțet. Eu o să pun cu Pikant Fix. Și o să pun cu cel mai picant dintre picanturi, ca să o învăț eu minte. Că tot face ea exces de ardei iute. Cât despre Tomato Fix, pun pariu că va fi prietenul meu. La cât îmi plac mie roșiile și sosul obținut din ele, nu va avea cum să-mi lipsească din dulapul cu minuni.

Maestrul Horia Vîrlan a făcut și la această întâlnire ceea ce face el de obicei: oferă cu generozitate din priceperea lui. Vorbind noi despre Gelfix și dulcețuri, a venit vorba și despre cel mai iubit desert al copilăriei, orezul cu lapte. Știți cum se prepară orezul cu lapte perfect? Știu eu, de la el.

Se pune la fiert, la foc mic, o cantitate egală de orez și apă, cu un praf de sare. A luat ca măsură 200 g. Deci 200 g orez la 200 ml apă. Când apa a fost absorbită de orez, de adaugă laptele, de șapte ori unitatea de măsură. Adică 200ml x7, deci 1,400 ml lapte. Și se fierbe în continuare la foc mic, verificând din timp în timp dacă bobul de orez este fiert. Se stinge focul, se adaugă zahăr după gust și arome după preferință. Maestrul a zis să nu ne speriem dacă imediat ce am oprit focul preparatul este cam lichid. Zice că se va lega atunci când se va răci și va avea o consistență cremoasă. Eu oricum numai pe el îl cred!

SH1106_Toasted-Coconut-Rice-Pudding-with-Cherry-Sauce_lg

P.S. Se servește cu dulceață, desigur!

P.P.S. Ca să rup gura târgului și pentru ca orezul meu cu lapte să nu fie unul alb, așa cum se așteaptă orice om normal, eu o să-i adaug un strop de șofran. Pentru culoare. Ca să fiu eu mai cu moț!

2 gânduri despre “Cum să nu-l iubești pe Horia Vîrlan?!

    1. laurabogaciu

      :))))))))))))))))))))))))))))))) Fac publicitate buna, gratis, cand sunt eu convinsa de produs.Blogul meu nu produce niciun leu,nici macar nu e luat de cineva in seama, e din ala free care nu conteaza in peisaj.Scriu de placerea mea si daca ii este cuiva si de folos vreo informatie, e si mai bine. Eu ti-o prezint pe Rodica, prietena mea, dar vezi ca mananca foarte condimentat. Atat de condimentat incat acum doi ani nu m-am putut bucura de castravetii ei:)))) Pusese in proportie egala si ardei iute. Chiar nu stiu ce a fost in capul ei!:))))))))) Te imbratisez!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s